Boala Alzheimer, simptome, cauze, stadii și cât se trăiește
Cum deosebești Alzheimerul de uitarea normală, care sunt primele semne, cum evoluează boala și ce opțiuni de tratament și sprijin există astăzi în România.
Ai grijă de o persoană dragă cu probleme de memorie?
„Labirintul Memoriei” te ajută să înțelegi unde te afli ca îngrijitor — și care e primul tău pas. Durează 5 minute, rezultatul e gratuit.
Ce este boala Alzheimer
Boala Alzheimer este o afecțiune neurodegenerativă progresivă care afectează în principal memoria, gândirea și comportamentul. Este cea mai frecventă cauză de demență la persoanele în vârstă și se caracterizează prin acumularea de plăci de beta-amiloid și de încurcături neurofibrilare în creier, care duc la distrugerea conexiunilor neuronale și, treptat, la moartea celulelor nervoase. Deși debutul poate fi subtil, pe măsură ce progresează, boala afectează autonomia persoanei, comunicarea și activitățile de zi cu zi.
Alzheimerul nu este o parte „normală” a îmbătrânirii, deși riscul crește odată cu vârsta. Pe lângă factori genetici, pot contribui și factori de mediu sau stil de viață. Deși în prezent nu există un tratament curativ, există terapii și intervenții care pot încetini progresia simptomelor și pot îmbunătăți calitatea vieții.
Pe scurt
- Alzheimerul e cea mai frecventă cauză de demență, adică de pierdere a memoriei și a autonomiei. Nu e o parte normală a îmbătrânirii.
- Primul semn e de obicei uitarea lucrurilor recente: aceleași întrebări, conversații pierdute, obiecte puse în locuri ciudate.
- Riscul crește mult cu vârsta, iar o parte ține de factori pe care îi poți influența: tensiunea, auzul, colesterolul, mișcarea.
- Cât se trăiește depinde mai ales de vârsta la diagnostic: cam 8 ani când boala e descoperită la 65 de ani și cam 3 ani și jumătate la 90.
- Nu există încă vindecare. Medicamentele ameliorează simptomele, iar din 2025 două tratamente noi încetinesc boala în fazele timpurii.
Alzheimer sau demență: care e diferența
Demența nu e o boală anume. E numele pentru o scădere a memoriei, a gândirii și a autonomiei destul de mare încât să încurce viața de zi cu zi. Are mai multe cauze, iar Alzheimerul e cea mai frecventă dintre ele: după Organizația Mondială a Sănătății, stă în spatele a 60–70% din cazuri. Restul vin mai ales din boala vasculară, din demența cu corpi Lewy sau din cea frontotemporală, iar la mulți vârstnici se găsesc două cauze deodată, situație numită demență mixtă. Diferența are urmări practice, fiindcă tratamentul și evoluția nu sunt aceleași.
Creier sănătos vs. Creier cu Alzheimer
Primele semne de Alzheimer și uitarea obișnuită
Alzheimerul începe încet, aproape pe nesimțite. Primele semne se confundă ușor cu oboseala sau cu „așa e la vârsta asta”. Diferența nu stă în faptul că uiți. Stă în ce uiți și în cât de mult te încurcă. Tabelul de mai jos urmează lista de semne de avertizare folosită de Asociația Alzheimer din SUA.
| Uitare obișnuită odată cu vârsta | Semn care merită verificat |
|---|---|
| Uiți un nume sau o programare și îți amintești mai târziu. | Uiți lucruri aflate de curând și pui aceeași întrebare de mai multe ori pe zi. |
| Greșești din când în când la plata unei facturi. | Nu mai poți urmări un plan pe care îl știai bine: o rețetă, bugetul lunii, pastilele. |
| Ai nevoie de ajutor la o setare nouă a telefonului. | Te încurci la lucruri făcute de ani de zile, ca drumul spre un loc cunoscut. |
| Uiți ce zi e și îți dai seama puțin mai târziu. | Pierzi șirul zilelor și al anotimpurilor sau nu mai știi cum ai ajuns undeva. |
| Nu găsești uneori cuvântul potrivit. | Te oprești în mijlocul frazei, repeți idei sau numești greșit obiecte obișnuite. |
| Rătăcești ochelarii și refaci drumul ca să-i găsești. | Pui lucruri în locuri ciudate, nu poți reface drumul și uneori bănuiești că ți le-a luat cineva. |
| Iei din când în când o decizie proastă. | Judecata slăbește constant, de exemplu în felul în care dai bani sau ai grijă de tine. |
| Te simți obosit uneori de obligații sociale. | Renunți la hobby-uri, la întâlniri și la lucruri care îți plăceau. |
| Te enervează când ți se strică rutina. | Devii confuz, suspicios, anxios sau te superi ușor, mai ales în locuri noi. |
Mai e un semn pe care familia îl observă rar la început. E vorba de greutatea de a judeca distanțele, de a citi sau de a deosebi culorile, care se vede de multe ori la volan. Când boala începe înainte de 65 de ani se vorbește de debut precoce, iar atunci primele probleme țin uneori de vorbire, de vedere sau de organizare, nu de memorie.
Un singur semn nu înseamnă Alzheimer. Dacă însă mai multe dintre ele sunt noi, țin de câteva luni și se adună, merită o discuție cu medicul de familie, care poate trimite mai departe la neurolog. Unele cauze ale uitării, cum ar fi lipsa de vitamina B12, tiroida sau unele medicamente, se pot trata.
Stadiile bolii Alzheimer
- Stadiul preclinic – modificări cerebrale apar înaintea simptomelor, dar persoana funcționează normal; aceste schimbări pot fi detectate doar prin investigații speciale.
- Deficit cognitiv ușor (Mild Cognitive Impairment – MCI) – apar primele dificultăți de memorie, atenție și orientare, dar persoana încă își poate desfășura viața de zi cu zi relativ normal.
- Stadiul incipient – problemele de memorie devin evidente, apar dificultăți în găsirea cuvintelor, pierderea obiectelor, dezorientare în timp și spațiu.
- Stadiul moderat – memoria pe termen scurt se degradează semnificativ, apar confuzia, schimbările de personalitate și dificultăți majore în activități cotidiene (gestionarea banilor, gătitul, deplasarea).
- Stadiul sever – persoana are nevoie de îngrijire permanentă; pot apărea dificultăți la înghițire, pierderea mobilității și incapacitatea de a recunoaște persoane apropiate.
Cauzele si factori de risc pentru Alzheimer
Boala Alzheimer este o afecțiune neurodegenerativă complexă, cauzată de interacțiunea dintre mai mulți factori biologici, genetici și de mediu. Deși nu există încă o cauză unică demonstrată, cercetările arată că dezvoltarea bolii este influențată de un cumul de factori.
1. Vârsta înaintată
Cel mai important factor de risc pentru Alzheimer este înaintarea în vârstă. După 65 de ani, riscul crește semnificativ, iar după 85 de ani, aproape o treime dintre oameni pot prezenta simptome. Procesul natural de îmbătrânire slăbește rezistența neuronală, crescând vulnerabilitatea la boală.
2. Predispoziția genetică
Anumite gene, precum APOE-e4, cresc probabilitatea de a dezvolta Alzheimer. Deși nu garantează apariția bolii, moștenirea lor din familie crește semnificativ riscul. În plus, există forme rare de Alzheimer cu debut precoce, direct legate de mutații genetice specifice.
3. Dezechilibre la nivel cerebral
Boala Alzheimer este asociată cu acumularea de plăci de beta-amiloid și încurcături de proteina tau în creier, care afectează comunicarea dintre neuroni și duc la moarte celulară. Aceste modificări biologice stau la baza deteriorării cognitive.
4. Factori vasculari și metabolici
Hipertensiunea arterială, diabetul, colesterolul ridicat și obezitatea sunt factori de risc majori. Acestea afectează fluxul sanguin cerebral și favorizează apariția proceselor degenerative, accelerând distrugerea țesutului nervos.
5. Traumele craniene
Loviturile puternice la cap sau accidentele repetate pot crește probabilitatea de a dezvolta Alzheimer mai târziu în viață. Legătura dintre traumatismele cerebrale și declanșarea proceselor neurodegenerative este tot mai susținută de studii.
6. Stilul de viață și mediul
Fumatul, sedentarismul, alimentația dezechilibrată și lipsa stimulării cognitive cresc riscul apariției bolii. În schimb, activitatea fizică regulată, dieta sănătoasă și menținerea activă a minții pot avea un efect protector.
7. Factori psihologici și sociali
Izolarea socială, depresia netratată și lipsa conexiunilor emoționale pot accelera declinul cognitiv. Creierul are nevoie de stimulare și interacțiune pentru a rămâne sănătos.
Boala Alzheimer nu are o singură cauză, ci este rezultatul unei combinații de factori genetici, biologici și de mediu. Deși nu putem controla toți factorii de risc, adoptarea unui stil de viață sănătos, prevenirea bolilor cardiovasculare și menținerea unei activități cognitive și sociale bogate pot reduce semnificativ probabilitatea apariției simptomelor.
Cea mai mare analiză pe tema asta, raportul comisiei The Lancet din 2024, a numărat 14 factori de risc pe care îi putem influența. Pe parcursul vieții, ei sunt: educația puțină în copilărie, pierderea auzului, colesterolul LDL mare, depresia, loviturile la cap, sedentarismul, diabetul, fumatul, tensiunea mare, obezitatea, alcoolul în exces, izolarea socială, aerul poluat și pierderea vederii netratată. Nu toți cântăresc la fel. Autorii estimează că, teoretic, aproape 45% din cazurile de demență ar putea fi prevenite sau amânate dacă toți ar dispărea. Cifra privește demența în general, nu doar Alzheimerul, și e o estimare la nivel de populație, nu o garanție pentru un om anume.
Simptome Alzheimer
Alzheimer se instalează treptat și afectează atât memoria și gândirea, cât și comportamentul și personalitatea. Recunoașterea timpurie a simptomelor este importantă pentru diagnostic și pentru gestionarea bolii.
Simptome cognitive
- Pierderea memoriei recente – uitarea frecventă a unor conversații, întrebări repetate, pierderea obiectelor.
- Dificultăți în planificare și rezolvarea problemelor – sarcini simple, cum ar fi gătitul sau plata facturilor, devin complicate.
- Dezorientare în timp și spațiu – confuzie privind ziua, luna sau locul în care se află persoana.
- Probleme de comunicare – dificultăți în găsirea cuvintelor potrivite sau repetarea acelorași propoziții.
- Scăderea capacității de judecată – luarea unor decizii nepotrivite sau riscante.
Simptome fizice și funcționale
- Dificultăți în efectuarea activităților zilnice (îmbrăcat, igienă personală, gătit).
- Scăderea coordonării și orientării spațiale.
- Tulburări de somn.
Modificări de personalitate și comportament
Una dintre cele mai dureroase manifestări ale bolii Alzheimer este schimbarea personalității persoanei dragi. Pe măsură ce boala avansează, creierul afectat nu mai poate regla emoțiile și reacțiile în mod normal.
Se pot observa:
- Iritabilitate și furie fără motiv aparent.
- Suspiciuni și paranoia (de exemplu, cred că li se fură obiectele, deși le-au ascuns sau uitat).
- Anxietate și neliniște – uneori manifestată prin plimbări repetate sau imposibilitatea de a sta locului.
- Apatie și retragere socială – pierderea interesului pentru activități plăcute altădată.
- Comportamente neobișnuite – de la repetiția unor cuvinte și gesturi până la manifestări agresive sau nepotrivite contextului.
Boala Alzheimer afectează mult mai mult decât memoria – ea transformă felul în care o persoană gândește, simte și se raportează la cei din jur. Înțelegerea acestor simptome, mai ales a celor legate de personalitate și comportament, este esențială pentru a putea oferi răbdare, sprijin și un mediu adaptat celor care trăiesc cu această boală.
Diagnosticul in boala Alzheimer
Cum se pune diagnosticul de Alzheimer
Diagnosticul bolii Alzheimer nu se bazează pe un singur test, ci pe o evaluare complexă realizată de medicul neurolog sau geriatru. Procesul începe, de obicei, cu o discuție detaliată despre istoricul medical al pacientului, simptomele observate și schimbările de comportament semnalate de familie. Este esențială analiza modului în care memoria, limbajul și orientarea au fost afectate în timp.
Evaluarea cognitivă și psihologică
Pacientul trece prin teste cognitive standardizate, menite să evalueze memoria, atenția, capacitatea de rezolvare a problemelor și abilitățile de limbaj. Exemple de astfel de instrumente sunt Mini-Mental State Examination (MMSE) sau Montreal Cognitive Assessment (MoCA). Acestea nu stabilesc singure diagnosticul, dar ajută la conturarea nivelului de afectare cognitivă și la diferențierea de alte tulburări.
Investigații medicale și imagistice
Pentru a exclude alte cauze posibile ale simptomelor (de exemplu, deficiențe vitaminice, dezechilibre hormonale, afecțiuni tiroidiene sau tulburări neurologice), medicul poate recomanda analize de sânge. RMN-ul cerebral sau CT-ul arată modificările de structură, cum ar fi micșorarea hipocampului, și exclud alte cauze, de la un accident vascular la o tumoră. În unele cazuri se folosește și PET-ul, care arată cum consumă creierul glucoza sau unde s-au depus proteinele anormale. Activitatea electrică a creierului se poate vedea printr-o evaluare EEG sau qEEG BrainMap, care completează tabloul, dar nu pune singură diagnosticul de Alzheimer.
Concluzia diagnosticului
Diagnosticul de Alzheimer se bazează pe o combinație între observațiile clinice, rezultatele testelor cognitive și datele investigațiilor medicale. Multă vreme s-a spus că boala se confirmă sigur doar după deces. Azi nu mai e așa. Analiza lichidului cefalorahidian și PET-ul pentru amiloid arată în timpul vieții dacă există modificările specifice bolii, iar din 2025 Asociația Alzheimer din SUA are și un ghid pentru testele de sânge (cele care măsoară p-tau217), folosite în clinicile de memorie la oamenii care au deja simptome. Cu aceste instrumente, specialiștii pot stabili diagnosticul și pot recomanda tratamente și intervenții care să încetinească evoluția bolii și să îmbunătățească calitatea vieții pacientului.
Opțiuni de tratament pentru Alzheimer
Tratament medicamentos
Medicamentele folosite de mulți ani nu opresc boala, dar pot ameliora o vreme memoria, atenția și orientarea. În stadiile ușoare și moderate se dau de obicei donepezil, rivastigmină sau galantamină, care cresc cantitatea unui mesager chimic important pentru memorie. În stadiile moderate și severe se poate adăuga sau folosi memantina. Efectul diferă mult de la un om la altul, iar alegerea și dozele le stabilește neurologul sau psihiatrul.
Noutatea ultimilor ani sunt tratamentele care țintesc chiar plăcile de amiloid. În Uniunea Europeană au fost aprobate în 2025 lecanemab (aprilie) și donanemab (septembrie), doar pentru fazele timpurii, adică deficitul cognitiv ușor sau demența ușoară, cu amiloid confirmat prin analize și numai la oamenii care au cel mult o copie a genei ApoE4. Nu sunt deci pentru oricine. Se fac prin perfuzie, încetinesc declinul fără să-l oprească și cer RMN-uri repetate, fiindcă pot da umflături sau mici sângerări în creier. Dacă și unde sunt disponibile în România, și în ce condiții, e o întrebare de pus direct neurologului.
Intervenții psihosociale
Terapia ocupațională, activitățile cognitive și suportul psihologic joacă un rol important în gestionarea bolii. Exercițiile de memorie, muzicoterapia, arta și alte activități stimulative pot reduce anxietatea, pot îmbunătăți dispoziția și pot contribui la menținerea unor abilități esențiale. În plus, implicarea familiei și a îngrijitorilor este esențială, atât pentru suport emoțional, cât și pentru crearea unui mediu sigur și stabil.
Stil de viață și prevenție secundară
Adoptarea unui stil de viață echilibrat poate influența pozitiv evoluția bolii. O alimentație sănătoasă pentru creier, mișcarea regulată, menținerea legăturilor sociale și activitățile care provoacă mintea (lectura, puzzle-uri, conversații) contribuie la întârzierea declinului cognitiv. Aceste obiceiuri simple pot aduce beneficii majore atunci când sunt combinate cu alte forme de tratament.
Terapia neurofeedback
Neurofeedback-ul reprezintă o opțiune de tratament noninvazivă, modernă, care se bazează pe antrenarea creierului prin feedback în timp real asupra activității electrice cerebrale. Prin monitorizare și reglare, pacientul învață să își stabilizeze funcțiile cognitive și emoționale, ceea ce poate reduce simptome precum anxietatea, confuzia sau tulburările de somn asociate bolii Alzheimer.
Un avantaj major al neurofeedback-ului este că nu implică medicație, fiind o metodă neinvazivă și adaptată fiecărui individ. Prin stimularea zonelor cerebrale afectate, terapia sprijină menținerea plasticității neuronale și poate aduce o mai bună calitate a vieții, reducând riscul de suprasolicitare și sprijinind pacientul să facă față mai bine provocărilor bolii.
Cât trăiește un bolnav de Alzheimer
Nu există un singur număr. Cel mai mult contează vârsta la care se pune diagnosticul. Un studiu american care a urmărit oameni diagnosticați în timp a găsit o supraviețuire mediană de 8,3 ani când diagnosticul vine la 65 de ani și de 3,4 ani când vine la 90. De aici vin și cifrele des citate, de 4 până la 8 ani în medie, cu oameni care trăiesc și peste 20 de ani cu boala.
Alzheimerul scurtează viața mai ales prin ce aduce în stadiile târzii: înghițirea se strică și crește riscul de pneumonie, mobilitatea scade, apar căderile, infecțiile și slăbirea, așa că pe lângă vârstă contează mult și stadiul în care a fost prinsă boala, celelalte boli ale omului și îngrijirea de zi cu zi, de la alimentație la prevenirea căderilor. Aici familia poate face mult.
Complicații asociate cu boala Alzheimer
1. Pierderi cognitive și confuzie accentuată
Pe măsură ce boala progresează, persoanele cu Alzheimer experimentează pierderi de memorie tot mai severe, dificultăți de concentrare și confuzie legată de timp și spațiu. Aceste simptome afectează nu doar viața personală, ci și pe cea profesională, făcând dificilă menținerea unui loc de muncă sau implicarea în activități cotidiene. Cât se trăiește după diagnostic depinde mai ales de vârstă, cum am arătat mai sus, iar pierderile cognitive se adună pe toată această perioadă.
2. Tulburări de comportament și modificări de personalitate
Pacienții pot manifesta iritabilitate, anxietate, depresie sau apatie, precum și schimbări de personalitate. Aceste manifestări afectează relațiile cu familia și prietenii și pot genera stres emoțional considerabil pentru cei apropiați. Tulburările comportamentale pot împiedica menținerea unui stil de viață independent, iar sprijinul constant al îngrijitorilor devine esențial pe toată durata bolii.
3. Probleme de mobilitate și accidente
Pe măsură ce Alzheimer avansează, apar dificultăți motorii, dezechilibru și pierderea coordonării. Acest lucru crește riscul de căzături și accidente, afectând siguranța zilnică atât acasă, cât și în medii sociale. Complicațiile fizice pot duce la spitalizări frecvente și la o calitate a vieții redusă, contribuind la o fragilitate generală pe parcursul anilor de boală.
4. Tulburări de somn și oboseală cronică
Alzheimerul poate provoca insomnie, treziri frecvente și somn de slabă calitate. Lipsa unui somn odihnitor amplifică oboseala, confuzia și iritabilitatea, afectând atât funcționarea mentală, cât și capacitatea de a gestiona activitățile zilnice. Aceste dificultăți sunt resimțite atât de pacient, cât și de familia acestuia, pe toată durata bolii.
5. Pierderea independenței și impactul social
Pe măsură ce simptomele progresează, pacienții devin tot mai dependenți de îngrijitori pentru activități de bază precum alimentația, igiena sau administrarea medicamentelor. Această pierdere a autonomiei afectează viața socială și profesională, limitând participarea la comunitate sau menținerea unui loc de muncă. Impactul social se resimte pe termen lung, pe măsură ce boala avansează spre stadiile finale.
6. Probleme de alimentație și sănătate fiziologică
Dificultățile de coordonare, pierderea apetitului sau neatenția pot duce la malnutriție, deshidratare sau scădere în greutate. Aceste complicații fiziologice cresc riscul de boli asociate și afectează calitatea vieții pacientului, reducând durata și stabilitatea stării generale de sănătate.
Se poate preveni Alzheimerul?
Nu există o metodă care să prevină sigur boala. Ce știm e că riscul de demență scade când ții sub control factorii de mai sus. Sfaturile de mai jos lucrează la acești factori și sunt bune pentru creier oricum.
1. Menține activitatea fizică regulată
Exercițiile fizice regulate cresc fluxul sanguin către creier și stimulează formarea de noi conexiuni neuronale, protejând astfel memoria și funcțiile cognitive. Chiar și plimbările zilnice de 30 de minute pot contribui la reducerea riscului de declin cognitiv.
Activitatea fizică ajută, de asemenea, la controlul greutății, scăderea tensiunii arteriale și îmbunătățirea sănătății cardiovasculare, factori care sunt corelați cu reducerea riscului de Alzheimer. Menținerea unui stil de viață activ are beneficii atât pe termen scurt, cât și pe termen lung pentru sănătatea creierului.
2. Adoptă o alimentație sănătoasă, redusă în zahăr
Consumul excesiv de zahăr și alimente procesate poate provoca inflamație cronică și afectează funcția cognitivă. Reducerea zahărului din alimentație și alegerea alimentelor bogate în antioxidanți, fibre și grăsimi sănătoase sprijină sănătatea creierului.
Dieta echilibrată, cu fructe, legume, pește și nuci, contribuie la menținerea unei greutăți sănătoase și la protecția neuronilor împotriva deteriorării. Evitarea excesului de zahăr ajută la reglarea glicemiei, reducând astfel riscul de afectare cognitivă pe termen lung.
3. Stimulează creierul prin activități intelectuale
Jocurile de logică, cititul, învățarea unei limbi străine sau abordarea unor noi hobby-uri stimulează conexiunile neuronale și pot întârzia declinul cognitiv. Creierul, la fel ca mușchii, devine mai rezistent dacă este antrenat constant.
Activitățile intelectuale reduc riscul de Alzheimer prin dezvoltarea unei rezerve cognitive, care ajută creierul să compenseze pierderile neuronale. Angajarea constantă în provocări mentale menține mintea activă și adaptabilă.
4. Menține legături sociale active
Interactiunile sociale frecvente și menținerea relațiilor apropiate reduc stresul și îmbunătățesc sănătatea emoțională. Persoanele implicate social au un risc mai mic de declin cognitiv și Alzheimer.
Participarea la grupuri, voluntariat sau întâlniri cu prietenii stimulează creierul prin comunicare, empatie și rezolvarea problemelor sociale. Relațiile sănătoase contribuie la o stare de bine generală, protejând astfel funcțiile cognitive.
5. Dormi suficient
Somnul odihnitor este esențial pentru consolidarea memoriei și eliminarea toxinelor din creier, inclusiv a proteinelor asociate cu Alzheimer. Lipsa somnului afectează negativ procesele cognitive și crește riscul de boală.
Un program regulat de somn și obiceiuri sănătoase de culcare (fără ecrane înainte de somn, meditație sau relaxare) ajută la menținerea sănătății cerebrale. Odihna de calitate sprijină regenerarea neuronilor și funcționarea optimă a memoriei.
6. Ai grijă de auz, vedere, tensiune și colesterol
În raportul din 2024, pierderea auzului și colesterolul LDL mare au cântărit cel mai mult dintre toți factorii. Un aparat auditiv purtat când auzul scade, ochelarii potriviți sau operația de cataractă la timp, tensiunea ținută în valorile recomandate de medic și un colesterol controlat par lucruri banale. Fiecare scoate însă un factor de risc din ecuație.
Descoperă cum neurofeedback-ul poate susține sănătatea creierului și poate sprijini memoria în cazul Alzheimer. Programează o convorbire telefonică gratuită cu un specialist și află cum tratamentul non-invaziv poate face diferența pentru tine sau cei dragi.
🧠 Cum funcționează creierul tău?
Descarcă GRATUIT ghidul și află ce arată harta ta cerebrală.
📖 Cărțile noastre - scrise de fondatoarele Institutului BrainMap
📖 Antrenează-ți vârsta - 49,00 lei
📖 Anxietatea. Când mintea nu se mai oprește - 49,00 lei
📖 Depresia. O hartă prin întuneric - 49,00 lei
📖 Insomnia. Cum să îți recuperezi somnul și echilibrul mental - 49,00 lei
📖 Dependențe. Creierul captiv - 49,00 lei
📖 Foamea care nu e foame. Neuroștiința din spatele relației tale cu mâncarea - 49,00 lei
Întrebări frecvente despre boala Alzheimer
Care sunt primele semne de Alzheimer?
De obicei, uitarea lucrurilor recente: aceleași întrebări puse de mai multe ori, conversații pierdute, obiecte puse în locuri ciudate. Apoi vin greutatea de a urmări un plan, confuzia legată de zile și locuri, cuvintele care nu mai vin și retragerea din activități. Contează ca semnele să fie noi, să țină de câteva luni și să încurce viața de zi cu zi.
Cât trăiește un bolnav de Alzheimer?
Depinde mai ales de vârsta la diagnostic. Un studiu a găsit o supraviețuire mediană de 8,3 ani la cei diagnosticați la 65 de ani și de 3,4 ani la cei diagnosticați la 90. În medie se vorbește de 4 până la 8 ani, dar unii oameni trăiesc peste 20 de ani cu boala.
Care e diferența dintre demență și Alzheimer?
Demența e numele pentru scăderea memoriei, a gândirii și a autonomiei, iar Alzheimerul e cea mai frecventă cauză a ei, cu 60–70% din cazuri. Alte cauze sunt boala vasculară, demența cu corpi Lewy și cea frontotemporală.
Alzheimerul se moștenește?
Rareori direct. Sub 1% din cazuri vin din mutații care se transmit în familie și dau de obicei boala înainte de 65 de ani. În rest, genele cresc doar riscul: o variantă a genei APOE, numită e4, face boala mai probabilă, dar nu o face sigură.
Se poate vindeca boala Alzheimer?
Nu, deocamdată. Medicamentele clasice ameliorează o vreme simptomele, iar lecanemabul și donanemabul, aprobate în UE în 2025, încetinesc boala la o parte dintre oamenii aflați în faze timpurii, fără să o oprească.
Ce analize se fac pentru Alzheimer?
Medicul începe cu discuția și cu teste de memorie, cum sunt MMSE sau MoCA. Analizele de sânge exclud alte cauze ale uitării, de exemplu lipsa de vitamina B12 sau problemele de tiroidă, iar RMN-ul sau CT-ul arată creierul. Când e nevoie, biomarkerii din lichidul cefalorahidian, PET-ul pentru amiloid sau un test de sânge pentru p-tau217 confirmă modificările specifice bolii.
Surse
- Scheltens, P., De Strooper, B., Kivipelto, M. și colab. Alzheimer's disease. The Lancet, 2021, 397(10284): 1577–1590. [online] Disponibil la: pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/33667416.
- Dubois, B., von Arnim, C. A. F., Burnie, N., Bozeat, S. Biomarkers in Alzheimer's disease: role in early and differential diagnosis. Alzheimer's Research & Therapy, 2023, 15: 175. [online] Disponibil la: pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37833762.
- Livingston, G., Huntley, J., Liu, K. Y. și colab. Dementia prevention, intervention, and care: 2024 report of the Lancet standing Commission. The Lancet, 2024, 404(10452): 572–628. [online] Disponibil la: pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/39096926.
- Alzheimer's Association. 10 Early Signs and Symptoms of Alzheimer's and Dementia. [online] Disponibil la: alz.org/alzheimers-dementia/10_signs.
- Organizația Mondială a Sănătății. Dementia, fișă informativă. [online] Disponibil la: who.int/news-room/fact-sheets/detail/dementia.
- Brookmeyer, R., Corrada, M. M., Curriero, F. C., Kawas, C. Survival following a diagnosis of Alzheimer disease. Archives of Neurology, 2002, 59(11): 1764–1767. [online] Disponibil la: doi.org/10.1001/archneur.59.11.1764.
- Palmqvist, S. și colab. (Alzheimer's Association). Clinical practice guideline for blood-based biomarkers in the diagnostic workup of Alzheimer's disease within specialized care settings. Alzheimer's & Dementia, 2025. [online] Disponibil la: pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/40729527.
- Agenția Europeană a Medicamentului. Leqembi (lecanemab) și Kisunla (donanemab), rapoartele publice de evaluare. [online] Disponibil la: ema.europa.eu/…/leqembi și ema.europa.eu/…/kisunla.
- NICE. Dementia: assessment, management and support for people living with dementia and their carers (NG97). [online] Disponibil la: nice.org.uk/guidance/ng97.
Vrei să înțelegi ce se întâmplă în creierul tău?
Programează o discuție cu specialiștii Institutului BrainMap și află cum te poate ajuta un BrainMap și antrenamentele cerebrale.
Programează o discuție gratuită
Evaluarea qEEG (brain mapping) se face în centrele din București, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Brașov, Constanța, Târgu Mureș, Bacău și Craiova. Tarifele sunt pe pagina de prețuri.