Sindromul de Oboseală Cronică – simptome, diagnostic și tratament pentru SOC

femeie cu sindromul de oboseala cronica

Sindromul de Oboseală Cronică – simptome, diagnostic și tratament pentru SOC

Sindromul de oboseală cronică se mai numește, în literatura de specialitate, encefalomielită mialgică, sau boala de intoleranță la efort sistemic. Acesta afectează îndeosebi femeile între 40 și 60 de ani iar tratamentul vizează ameliorarea simptomelor asociate.

Ce este Sindromul de Oboseală Cronică (SOC)?

Sindromul de oboseală cronică (SOC) este o afecțiune complexă caracterizată prin oboseală severă și persistentă pe o perioadă ce depășește 6 luni și care nu poate fi explicată de o altă patologie medicală. Pe lângă starea de extenuare cronică, SOC se poate manifesta și prin tulburări de somn, dificultăți de memorie și cogniție, stări de amețeală sau stări de rău după efort. 

Această afecțiune scade adesea calitatea vieții pacienților, îngreunând activitățile zilnice și determinând numeroase perturbări psihologice.

Cauzele SOC

În ciuda numeroaselor cercetări efectuate, cauzele precise ale SOC nu sunt încă pe deplin înțelese, iar diagnosticul și tratamentul reprezintă provocări semnificative pentru profesioniștii din domeniul sănătății.

Există o serie de posibile explicații și factori declanșatori pentru această afecțiune, printre care se numără și:

  • Infecțiile virale:  la pacienții cu SOC s-a observat un titru crescut de anticorpi antivirali, în special Epstein-Barr, citomegalovirus, virusul herpetic 6 dar și COVID-19. Una din manifestările long-COVID este o stare de oboseală/epuizare prelungită.
  • Dezechilibru hormonal:  acesta implică o funcționare suboptimă la nivelul axului hipofizo-hipotalamo-suprarenal, fără modificări structurale la nivelul acestor organe.
  • Factori psihologici: evenimente de viață stresante de tipul traumelor de orice fel (pierderi emoționale, diagnostice îngrijorătoare etc) pot afecta sistemul imunitar și hormonal, contribuind la instalarea și exacerbarea simptomelor de oboseală persistentă. Acești factori au un impact mai puternic în cazul persoanelor cu personalitate de tip A conform teoriei  Friedman si Rosenman. Aceste persoane sunt perfecționiste, competitive și axate pe realizări, ceea ce determină un stil de viață stresant, cu risc crescut de afecțiuni coronariene ori psihologice (depresie, anxietate, etc).
  • Sistem imunitar slăbit: deși este neclar dacă slăbirea sistemului imunitar poate conduce la SOC, s-a observat o funcționare deficitară a acestuia la pacienții cu epuizare cronică.

Simptome frecvente ale sindromului de oboseală cronică

Există mai multe tipuri de oboseală, în funcție de durata simptomelor resimțite de pacient. Oboseala recentă presupune manifestări pe o durată mai mică de o lună; oboseala prelungită se caracterizează prin simptomatologie prelungită, de peste o lună. În ceea ce privește sindromul de oboseală cronică, acesta implică simptomatologii specifice, resimțite pe termen lung (peste șase luni).

Oboseala cronică nu este rezultatul unui efort de orice fel realizat de persoana în cauză și nu este atenuată substanțial de repaus. Aceasta are în general un debut brusc iar simptomele resimțite în urma SOC afectează capacitatea pacientului de a gestiona corespunzător viața cotidiană.

Printre cele mai frecvente simptome ale SOC se numără:

  • Stare generală de rău și epuizare dupa efort fizic sau psihic de intensitate redusă
  • Declin cognitiv: acesta se poate manifesta pe mai multe paliere, de la afectarea memoriei de scurtă durată la tulburări de atenție și concentrare, dificultăți în luarea deciziilor, dificultăți de organizare, senzația de brain fog sau “creier în ceață”, etc.
  • Somn neodihnitor
  • Amețeli la ridicarea în picioare și intoleranță ortostatică ce se ameliorează atunci când pacientul stă în poziție culcată
  • Dureri musculare și articulare, fără inflamații locale
  • Sensibilitate la nivelul ganglionilor limfatici
  • Simptome gastro-intestinale
  • Dureri de cap
  • Modificări ale stării de spirit, inclusiv stări de anxietate sau atacuri de panică
  • Slăbiciune musculară 

Diagnosticarea Sindromului de Oboseală Cronică

Diagnosticarea sindromului de oboseală cronică se face prin excluderea altor afecțiuni ce se pot manifesta asemănător. În urma anamnezei și a diferitelor teste de laboratori ori investigații imagistice, se vor exclude alte posibile cauze ale stării de epuizare (anemie, boli autoimune, afecțiuni endocrinologice, boli neurologice, etc).

Printre investigațiile ce pot fi recomandate de medic în cazul în care se suspectează sindromul de oboseală cronică se numără:

  • Hemoleucograma
  • Enzime musculare
  • Testarea funcției tiroidiene
  • Testarea nivelului de electroliți din organism
  • Teste pentru a analiza funcția hepatică și cea renală
  • Polisomnografie
  • Teste de efort
  • CT sau RMN cerebral 

Tratamentul Sindromului de Oboseală Cronică

Tratamentul SOC vizează gestionarea simptomelor, deoarece nu există la ora actuală un tratament specific care să vindece complet această afecțiune. Echipa de îngrijire a pacientului poate include medici, terapeuți fizici, psihologi și alți profesioniști specializați în îngrijirea pacienților cu boli cronice.

Principalele simptome ce se urmăresc a fi ameliorate sunt:

  • Ameliorarea stărilor depresive resimțite adesea de pacienții cu SOC – din cauza puternicului impact negativ pe care starea de epuizare cronică îl are asupra vieții cotidiene, mulți pacienți cu oboseală cronică sunt afectați de depresie; 
  • Intoleranța ortostatică – tratamentul acesteia este necesar pentru a elimina senzația de leșin pe care o resimt în general pacienții tineri; aceasta se realizează cu ajutorul medicamentelor ce reglează tensiunea arterială și ritmul cardiac, atunci când este nevoie;
  • Pentru tratarea durerilor, se pot recomanda medicamente pe bază de ibuprofen.

Schimbări în ceea ce privește stilul de viață

  • Dietă sănătoasă și echilibrată pentru a asigura toți nutrienții necesari unei bune funcționări a organismului
  • Evitarea consumului de alcool și renunțarea la fumat
  • Igiena corespunzătoare a somnului pentru a reduce repercursiunile provocate de lipsa de odihnă de calitate (se poate realiza prin consultarea unui somnolog, renunțarea la consumul de băuturi bogate în cofeină, etc)

Exercițiile fizice

Activitatea fizică ușoară sau moderată poate ameliora simptomele specifice SOC. Acest lucru poate implica o creștere treptată a nivelului de activitate fizică, pentru a evita starea de rău post-efort.

Consiliere psihologică

Fie că vorbim de terapia cognitiv-comportamentală ori alte forme de terapie, consilierea psihologică este necesară pentru a-l ajuta pe pacient să gestioneze corespunzător limitările pe care patologia sa le impune, precum și pentru a ameliora stările de depresie sau anxietate

Este important să subliniem că tratamentul poate varia de la un pacient la altul, și că abordarea terapeutică trebuie personalizată pentru fiecare caz în parte.

Tratamentul prin neurofeedback în cazul oboselii cronice

Ținând cont de natura complexă a encefalomialieti  mialgice și a oboselii cronice asociate, tratamentele tradiționale nu sunt întotdeauna eficiente. Neurofeedbackul, tehnică neinvazivă de antrenare a creierului, s-a dovedit eficient ca abordare complementară pentru pacienții cu SOC.

Prin antrenamentul neurofeedback, persoanele ce se confruntă cu o stare de oboseală cronică pot învăța să regleze activitatea creierului, ceea ce  ar putea contribui la ameliorarea unor simptome precum oboseala, tulburările de somn și problemele cognitive. Antrenând creierul să se auto-regleze, neurofeedbackul poate reduce severitatea acestor simptome.

Pacienții care urmează terapia Neurofeedback Plus afirmă că au observat o serie de schimbări semnificative:

  • Îmbunătățirea nivelului de energie
  • Oboseală redusă
  • O calitate mai bună a somnului
  • Îmbunătățirea funcțiilor cognitive

Datorită acestor efect pozitive, Neurofeedback-ul poate fi parte a unui plan de tratament cuprinzător pentru EM, având în vedere natura multifațetă a acestei afecțiuni.

 

Sindromul de oboseală cronică rămâne o enigmă medicală, iar cercetările continuă pentru a dezvălui mecanismele sale precise și pentru a dezvolta tratamente mai eficiente. Până atunci, o abordare integrată, care include gestionarea simptomelor, sprijinul psihologic și adaptarea la nevoile individuale ale pacientului, reprezintă cheia îngrijirii adecvate pentru această afecțiune debilitantă. 

Este esențial ca profesioniștii din domeniul sănătății să rămână informați cu privire la cele mai recente descoperiri și tehnologii, pentru a putea să ofere sprijinul necesar pacienților care se confruntă cu SOC, îmbunătățind astfel calitatea vieții acestora.

 

Referințe

  1. Hammond DC (2022). Treatment of chronic fatigue with neurofeedback and self-hypnosis. NeuroRehabilitation, [online] 16(4). Available at: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/11790917/ .
  2. ‌James, L.C. and Folen, R.A. (1996). EEG Biofeedback as a Treatment for Chronic Fatigue Syndrome: A Controlled Case Report. Behavioral Medicine, [online] 22(2), pp.77–81. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/8879459/ doi:https://doi.org/10.1080/08964289.1996.9933767.