Se vede și pe Mihai că este mult mai liniștit, durerile sunt rare, doarme bine noaptea – se mai trezește uneori, dar nu mai plânge. Dimineața când se trezește este mai relaxat, iar când se mai întâmplă să se lovească dimineața este foarte puțin ca și timp și de cele mai multe ori nu îi dau de liniște sau durere. Este mult mult mai cooperant și răbdător, se chinuie să spună orice cuvânt, propoziție, fără să protesteze. Cu mâncarea tot blenduit acceptă, doar dulciurile și salatini biscuiți mestecă.

Înainte…horror. Se culca târziu noaptea, se trezea noaptea și plângea, avea dureri, cred. Dimineața când se trezea plângea și se lovea de durere, stres, iar în timpul zilei avea de asemenea dureri. Înainte nu era așa cooperant, era mult mai stresat când îi cererea cineva sa facă sau să zică ceva, spunea mai puține cuvinte, mai simple – o silabă, două, acum se leagă de orice cuvânt sau propoziție să spună, bineînțeles silabisit, la cerere (nu din propria inițiativă, din propria inițiativaă este doar mâncatul dulciurilor). Înainte nu era așa prezent ca acum, nu era așa receptiv, în special pe partea de repetat. Nu era asa iubăreț cum este acum – acum îmi ia mana să îl gâdil, să mă joc cu el. Înainte nu avea privirea pe care o are acum, pe stradă nu era prea interesat, acum se uită în toate direcțiile, studiază, nu mă mai lasă acum să îl țin de mână pe stradă.

Bună ziua! Am amânat prea mult acest mesaj… Poate dacă ceva nu era în regulă îl scriam imediat, dar invers am tot amânat.  În fine, niciodată nu este prea târziu. Vreau să vă mulțumesc pentru tot, pentru vorbele frumoase, pentru căldura cu care ne-ați întâmpinat de fiecare dată, MULȚUMESC!! Cel mai important lucru este că băiatul s-a schimbat total, este mult mai înțelegător, mult mai liniștit, se concentrează mult mai bine, drumul parcurs până acum nu a fost ușor, dar a meritat! VĂ MULȚUMESC!

Pentru băiețelul nostru de nici 3 anișori, la începerea terapiei, diagnosticat cu TSA, faptul că a făcut acea primă sesiune de 15 ședințe a însemnat „TREZIREA”! Trezirea la viața reală, la lumea înconjurătoare, totul începea să fie interesant și atrăgător. S-a diminuat foarte mult nevoia de TV, iar eu ca mămică am observat în ochișorii lui, încă după prima ședință, altă privire… efectiv mă vedea și la propriu și la figurat! Terapeuta a sesizat schimbări mari în bine și ne-a spus că a ieșit complet din stadiul de nefuncțional! A început să imite mult, să repete sunete și acțiuni, să fie mult mai liniștit. De-abia așteptăm să începem seria nouă de ședințe și să ne reîntâlnim cu un colectiv de oameni extraordinari și profesioniști!