Ce este tinitusul
Tinitusul sau senzația de țiuit în urechi poate fi descris ca o manifestare de cele mai multe ori subiectivă, percepută de pacient ca zgomot anormal la nivelul urechii, fără o sursă externă (inclusiv atunci când în jur este liniște), astfel că ceilalți oameni nu îl pot auzi. Acesta poate fi unilateral (resimțit într-o singură ureche) sau bilateral, când afectează ambele urechi.
Zgomotele pot fi sub formă de pocnituri, zumzet, țiuit, bâzâit, sâsâit sau poate fi resimțit uneori ca o senzație de pulsare. Intensitatea acestuia variază de la înaltă la joasă.
Deși acesta nu este, de multe ori, un motiv de îngrijorare, tinitusul are potențialul de a deveni o neplăcere reală, afectând în mod negativ calitatea vieții, mai ales atunci când devine o senzație constantă.
Aceste acufene (zgomote în urechi) nu reprezintă o afecțiune de sine stătătoare ci un simptom ce se întâlnește în numeroase afecțiuni extrem de diverse, de la astm la anxietate ori afecțiuni ale tiroidei.
De menționat este și faptul că țiuitul în urechi este o problemă relativ comună ce afectează în jur de 20% din populație, cu o frecvență mai ridicată în rândul seniorilor și al celor care utilizează arme de foc.
IMPORTANT
Un debut brusc, cu intensitate foarte ridicată a zgomotelor, îrregistrat unilateral, poate fi un indicator al unei afecțiuni severe de tipul AVC-ului. În această situație, vă recomandăm să vă adresați de urgență medicului.
Tipuri de tinitus
Există mai multe criterii în funcție de care putem clasifica tinitusul:
În funcție de durată
- Tinitus acut
- Tinitus cronic – prespune persistența acufenelor pe o perioadă de minim 3 luni
În funcție de caracterul acestuia
- Tinitus subiectiv – este cel mai frecvent tip, zgomotele fiind auzite doar de pacient
Printre cele mai frecvente cauze ale tinitusului subiectiv se numără afecțiuni ale urechii interne, mijlocii sau externe ori patologii ce afectează fie nervul auditiv fie componentele neurologice cu rol în procesarea și transmiterea semnalelor electrice sub formă de sunete.
Acesta poate fi clasificat la rândul său în mai multe subtipuri distincte, în funcție de senzația descrisă de pacient:
- Tinitus pulsatil – zgomotele sunt concomitente cu bătăile inimii și indică de cele mai multe ori o patologie vasculară tratabilă
- Tinitus tonal – pacientul aude sunetele constant, pe o frecvență determinată, singura variație fiind volumul acestora
- Tinitus muzical – pacienții experimentează halucinații muzicale, cum ar fi cântatul sau melodiile fără o sursă fizică
- Tinitusul obiectiv – poate fi auzit și de medic în timpul examinării (de exemplu cum este cazul în situația tinitusului pulsatil obiectiv, când medicul poate auzi zgomote consistente cu ritmul cardiac al pacientului)
Cauzele țiuitului în urechi
Până în prezent nu a fost determinată cu exactitate o cauză a apariției tinitusului, acesta fiind adesea asociat cu scăderea acuității auditive înregistrate odată cu vârsta, leziuni la nivelul urechii, probleme ale sistemului circulator etc.
La nivelul urechii interne există perișori foarte fini denumiți cili, ce se mișcă odată cu unele sonore. Prin această mișcare ei declanșează semnale electrice care sunt interpretate la nivelul creierului ca sunete. Odată cu vârsta sau expunerea la zgomote puternice, acești cili se rup ori își pierd din elasticitate, ceea ce va general un flux se semnale electrice aleatorii, resimițite ca țiuit în urechi.
Există numeroase patologii unde acufenele reprezintă un simptom al unei alte afecțiuni:
- Hipoacuzie provocată de poluarea fonică sau de surzirea acută
- Infecții ale urechii și blocarea canalului auditiv – acumularea de lichid, cerumen sau corpuri străine poate modifica presiunea de pe timpan
- Traumatisme la nivelul craniului și al gâtului pot afecta urechea internă, nervul auditiv și funcția cerebrală legată de auz
- Poziție defectuoasă, contracturi musculare cervicale și anomalii ale articulației temporo-mandibulare
- Boala Meniere – se manifestă prin hipoacuzie, tinitus și vertij
- Disfuncția trompei lui Eustachie, canal ce leagă urechea medie de gât
- Otoscleroza (modificări la nivelul oaselor din urechea internă, în principal rigidizarea acestora)
- Spasme musculare la nivelul urechii interne, cu sursă neurologică (scleroză multiplă, AVC)
- Anomalii ale vaselor de sânge – malformațiile capilare sau arterio-venoase pot determina o presiune crescută a circulației sângelui în vasele din interiorul urechii, ceea ce poate provoca tinitus pulsatil
- Neuronită vestibulară (inflamația nervului vestibular)
- Predispoziție genetică – sensibilitate crescută a nervului auditiv
- Neurinom acustic
- Diabet
- Lupus eritematos sistemic
- Sifilis
- Afecțiuni tiroidiene
- Poliartrita reumatoida
- Sindroamele anemice
- Migrene
- Hipertensiune arterială
Factori de risc pentru tinitus
Țiuitul urechilor este o problemă cu care majoritatea oamenilor se confruntă la un moment dat de-a lungul vieții. Există o serie de factori ce cresc șansele de apariție a tinitusului, printre care:
- Vârsta – numărul cililor funcționali de la nivelul urechii interne scade odată cu vârsta, ceea ce poate duce la slăbirea auzului și la apariția senzației de țiuit în urechi
- Expunerea la zgomote puternice – poate cauza deteriorarea cililor senzoriali și a nervului auditiv
- Diminuarea auzului
- Afecțiunile dentare
- Poluarea fonică în mediul profesional (de ex. muzicieni, muncitorii din construcții, tehnicieni de sunet, etc)
- Genul – bărbații sunt de două ori mai predispuși la tinitus comparativ cu femeile
- Boli coronariene sau vasculare
- Fumatul și consumul excesiv de alcool
- Utilizarea căștilor și a altor dispozitive intraauriculare
- Stresul
- Insomnia
- Afecțiuni mintale (depresie, anxietate etc)
- Afecțiuni cronice (artrită reumatoidă, glaucom etc)
Diagnosticarea tinitusului
Diagnosticarea tinitusului presupune o serie de investigații ce au ca scop principal determinarea cauzelor ce îl provoacă.
După anamneză, medicul specialist ORL va face o verificare a canalului auditiv pentru a verifica dacă există un blocaj determinat de acumularea excesivă de cerumen. Pe lângă examinarea clinică a capului, gâtului și nasului, pot fi necesare și o serie de investigații imagistice sau teste (ecografie Doppler, CT sau RMN, examen audiologic, timpanograma etc)
În cazul în care vă confruntați cu disconfortul cauzat de tinitus, o investigație BrainMap facută de către un specialist al institutului vă poate ajuta în a determina cea mai bună cale de acțiune pentru a scăpa definitiv de țiuitul din urechi.
Tratamentul tinitusului
Tratamentul presupune în această situație identificarea sursei ce cauzează senzația de țiuit și tratarea acesteia. Fiind o simptomatologie fără o cauză sau un mecanism exact, tratamentele disponibile sunt diverse iar eficacitatea acestora depinde de sursa tinitusului:
- Eliberarea canalului auditiv în cazul unui blocaj cu cerumen
- Stimulare electrică la nivelul urechii interne – are în general o eficiență ridicată însă efectul este temporar
- Utilizarea aparatelor auditive sau a implanturilor cohleare (ce stimulează direct nervul auditiv și modifică astfel circuitele neuronale) pentru a trata hipoacuzia
- Terapie prin biofeedback – terapiile de tipul neurofeedbackului sunt folosite de peste 25 de ani cu succes în tratamentul simptomelor asociate stresului și a altor afecțiuni cronice, patologii ce determină adeseori tinitusul, printre alte manifestări.
- TMS – stimularea magnetică repetitivă transcraniană
- Meloterapie – pentru desensibilizarea acustică a pacientului
- Utilizarea aparatelor ce produc zgomote albe (white noise) pentru a ameliora impactul tinitusului asupra persoanei afectate
- Consiliere psihologică – necesară pentru a răspunde la toate întrebările pacientului și a reduce nivelul de stres resimțit de acesta (cauzat în general de teama unei patologii serioase de tipul tumorilor cerebrale etc)
- Tratament medicamentos – în cazul în care este determinat de afecțiuni de tipul depresiei, tratamentul cu antidepresive sau benzodiazepine poate determina dispariția tinitusului
- Suplimente alimentare cu scopul de a ameliora circulația sângelui la nivelul urechii medii și de a scădea impactul stresului: zinc, melatonina, vitamine din grupul B, ginkgo biloba
- Tratament chirurgical – utilizat în cazul tumorilor glomice, a diverticulului de sinus sigmoid, a malformaƫiilor arteriovenoase sau a hipoacuziei de transmisie.
Complicații asociate cu acufenele
Impactul acestei simptomatologii diferă de la individ la individ. Printre cele mai frecvnt întâlnite complicații se numără:
- Stări de insomnie și oboseală
- Stres
- Dificultăți de concentrare
- Impact negativ asupra capacității de memorare
- Stări de nervozitate, depresie sau anxietate
- Dureri de cap
- Impact negativ resimțit în viața personală și/sau profesională ori la școală în cazul copiilor și al adolescenților
Prevenția zgomotelor și a țiuitului în urechi
Deși tinitusul nu poate fi prevenit în mod uzual, există o serie de măsuri pe care le puteți lua pentru a minimza șansele de apariție/reapariție a acestuia:
- Evitarea expunerii la factori cu potențial declanșator: alcool, băuturi cu un conținut ridicat de cofeină, tutun, droguri
- Minimizarea expunerii la zgomote puternice și/sau reducerea nivelului acestora (ex: prin folosirea de dopuri de urechi sau căști speciale atunci când mergeți la concerte ori dacă sunteți expus frecvent la poluare fonică în mediul profesional)
- Protejarea sistemului cardiovascular (de multe ori responsabil pentru tinitusul pulsatil) prin abodarea unui stil de viață sănătos: dietă echilibrată, activitate fizică regulată, odihnă suficientă și de calitate
- Reducerea nivelului de stres și gestionarea problemelor de sănătate mintală
Bibliografie
