Vertijul  este o tulburare comună a sistemului vestibular definită ca o senzație iluzorie de mișcare sau rotație a mediului înconjurător sau a propriului corp. Este adesea descris ca o senzație de amețeală, pierdere a echilibrului sau de instabilitate. Persoanele care experimentează vertijul pot simți că ei înșiși sau obiectele din jurul lor se mișcă, rotesc sau oscilează, chiar dacă aceste mișcări nu au loc în realitate. Această senzație poate fi însoțită de greață, vărsături, transpirație excesivă și anxietate și poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții unei persoane. 

Deși este adesea asociat cu probleme ale urechii interne sau ale sistemului nervos central, vertijul poate fi o manifestare a unei game variate de condiții medicale, inclusiv tulburări ale tensiunii arteriale, afecțiuni cardiace, tulburări neurologice și chiar factori emoționali sau psihologici. Este o afecțiune complexă și variată, iar experiențele individuale pot varia de la episoade ușoare și tranzitorii până la simptome severe și cronice, care pot afecta capacitatea unei persoane de a desfășura activități cotidiene. Durata și severitatea amețelilor asociate cu diferite tipuri de vertij pot varia în funcție de cauza subiacentă și de caracteristicile individuale ale pacientului. În general, durata amețelilor poate varia de la câteva secunde sau minute până la ore sau chiar zile. 

Diagnosticul și tratamentul depind de cauza subiacentă și pot implica o combinație de examene fizice, teste de laborator, imagistică medicală și consultări cu specialiști, cum ar fi medicii ORL, neurologii, specialiști neurofeedback sau neurochirurgii. Terapia poate include medicamente pentru reducerea simptomelor, terapie fizică pentru îmbunătățirea echilibrului și a coordonării, precum și intervenții chirurgicale în anumite cazuri severe sau care nu răspund la alte tratamente. Este important ca persoanele care experimentează acestă senzație să solicite îngrijire medicală pentru a obține diagnosticul și tratamentul corect. 

În ciuda impactului său asupra sănătății și a calității vieții, vertijul poate fi subdiagnosticat și subtratat, motivând o investigație și o înțelegere mai profundă a acestui fenomen. În acest articol, vom explora acestă patologie în detaliu, evidențiind factorii care contribuie la apariția sa, simptomele și manifestările clinice ale fiecărui tip de vertij, impactul asupra indivizilor și strategiile de diagnostic și tratament disponibile în prezent.

Tipuri de vertij

Există mai multe tipuri de vertij:

Vertij periferic

Este cauzat de probleme în interiorul urechii interne sau în nervii care transmit informațiile de echilibru și orientare către creier. Urechea internă este esențială pentru menținerea echilibrului și pentru detectarea mișcării și a poziției corpului în spațiu. Acest tip de vertij apare atunci când există o disfuncție în una dintre structurile vestibulare periferice, cum ar fi canalele semicirculare, utriculul sau sacul endolimfatic.

Vertij central

Este cauzat de probleme în creier sau în nervii care controlează echilibrul și orientarea spațială. Aceste probleme pot afecta centrii de control ai echilibrului și orientării, precum și conexiunile nervoase dintre urechea internă și creier.

Vertij paroxistic pozițional benign (VPPB):

Vertijul paroxistic pozitional benign (VPPB) este o afecțiune a urechii interne care provoacă episoade scurte și severe de vertij. Este declanșat de mișcările capului și apare brusc, dar în mod caracteristic se rezolvă în câteva secunde sau minute.

Vertijul psihogenic: 

Cunoscut și sub numele de vertij funcțional sau vertij non-vestibular, acesta este o condiție în care persoana experimentează senzația falsă de mișcare sau dezechilibru în absența unei tulburări vestibulare periferice sau centrale. Este adesea cauzat de factori psihologici sau emoționali, cum ar fi stresul, anxietatea, depresia sau traumele psihologice anterioare.

Vertijul ortostatic: 

Vertijul ortostatic este o senzație de amețeală sau instabilitate care apare atunci când o persoană se ridică brusc din poziție culcată sau așezată în poziție verticală, cum ar fi atunci când se trezește din pat sau se ridică după o perioadă prelungită de stat jos. Acesta este asociat cu modificări ale tensiunii arteriale și fluxului sanguin către creier atunci când poziția corpului se schimbă rapid.

Cauze și factori de risc pentru vertij

Cele mai frecvente cauze și factori de risc se diferențiază în funcție de tipul de vertij resimțit de pacient.

Cauze ce determină vertijul periferic

• Bolnavii de mișcare: Mișcările bruște sau repetate, cum ar fi călătoriile în mașină, pe mare sau cu avionul, pot perturba fluidul din canalele semicirculare ale urechii interne.
• Neurinomul acustic: Este o tumoră benignă care crește pe nervul auditiv și poate afecta funcția vestibulară.
• Vestibulită: O inflamație a nervilor vestibulari, care poate fi cauzată de infecții virale, cum ar fi herpesul zoster sau alte infecții virale.

Cauzele vertijului central

• Accidente vasculare cerebrale: Anumite tipuri de accident vascular cerebral, cum ar fi accidentul vascular cerebral ischemic sau hemoragic în regiunile cerebrale responsabile de echilibru și coordonare.
• Tumori cerebrale: Tumorile care afectează creierul și nervii care controlează echilibrul pot provoca vertij central ca rezultat al compresiei sau a iritației acestor structuri.
• Leziuni cerebrale traumatice: Traumatismele craniene severe pot afecta creierul și nervii vestibulari.
• Boli neurologice: Afecțiuni cum ar fi scleroza multiplă, ataxiile ereditare și alte afecțiuni neurologice pot afecta funcția sistemului nervos central.

Cauze și factori de risc pentru VPPB

• VPPB este cauzat de prezența particulelor mici de carbonat de calciu, cunoscute sub numele de canalitii, care se acumulează în canalele semicirculare ale urechii interne.
• Acești canalitii, de obicei, se găsesc în saculele și utriculii urechii interne, care sunt responsabili pentru detectarea mișcării capului și pentru menținerea echilibrului.
• VPPB este declanșat de mișcări specifice ale capului, cum ar fi ridicarea din pat, întoarcerea capului în timpul somnului, înclinarea capului înapoi sau înainte, precum și mișcările rapide ale capului, cum ar fi întoarcerile rapide.
• În timpul acestor mișcări, particulele de carbonat de calciu se pot deplasa în interiorul canalelor semicirculare, provocând o stimulare anormală a receptorilor vestibulari și generând senzația de vertij.

Cauzele vertijului psihogenic

• Factori psihologici și emoționali: Poate fi declanșat de stresul intens, anxietatea, depresia sau traumele psihologice anterioare.
• Traumele anterioare: Evenimente traumatice sau traume anterioare, cum ar fi accidentele, abuzul sau pierderile personale, pot contribui la apariția acestuia.
• Stilul de viață: Obiceiurile nesănătoase, cum ar fi lipsa de somn, dieta necorespunzătoare sau consumul excesiv de alcool sau substanțe, pot afecta echilibrul emoțional și pot contribui la apariția a diverse tulburări neurologice.

Cauzele vertijului ortostatic

• Modificări ale tensiunii arteriale: Poate fi cauzat de o scădere bruscă a tensiunii arteriale atunci când o persoană trece de la poziția culcată sau așezată la cea verticală. Această scădere a tensiunii arteriale poate fi determinată de mai mulți factori, cum ar fi deshidratarea, medicamentele, problemele cardiace sau neurologice.
• Tulburări ale circulației sanguine: Anumite tulburări ale circulației sanguine, cum ar fi tulburările de ritm cardiac sau insuficiența cardiacă, pot contribui la apariția vertijului ortostatic.
• Medicație: Unele medicamente, cum ar fi cele pentru tratamentul hipertensiunii arteriale sau a problemelor cardiace, pot determina o scădere a tensiunii arteriale atunci când o persoană se ridică în picioare.

Simptomele vertijului

Simptomatologia și manifestările vertijului diferă în funcție de cauzel ce stau la baza acestuia, după cum vom vedea în continuare:

Vertijul periferic

• Senzația de rotație sau balansare: Persoana poate simți că mediul înconjurător se rotește sau că propriul corp se balansează, chiar dacă nu există nicio mișcare reală.
• Greață și vărsături: Aceste simptome sunt comune și pot fi destul de deranjante.
• Nistagmus: Mișcări involuntare și ritmice ale ochilor, care pot fi observate atunci când persoana se află într-o criză de vertij.
• Pierderea echilibrului și instabilitatea la mers: Persoana poate avea dificultăți în menținerea echilibrului și poate avea nevoie de sprijin atunci când merge sau stă în picioare.

Vertij central

• Senzația de rotație sau balansare: Persoana poate simți că mediul înconjurător se rotește sau că propriul corp se balansează, chiar dacă nu există nicio mișcare reală.
• Dificultăți în coordonarea mișcărilor: Persoana poate avea dificultăți în coordonarea mișcărilor și poate prezenta instabilitate la mers sau la efectuarea altor activități.
• Tulburări de vedere și de auz: Poate fi asociat cu tulburări de vedere, cum ar fi vedere dublă sau oscilații ale imaginilor, precum și cu tulburări de auz, cum ar fi hipoacuzie sau tinitus (sunete în urechi).
• Alte simptome neurologice: În funcție de cauza subiacentă, vertijul central poate fi însoțit de alte simptome neurologice, cum ar fi cefalee, slăbiciune, modificări ale sensibilității sau tulburări de vorbire.

VPPB

• Vertijul paroxistic pozitional benign se caracterizează prin episoade bruște de vertij, care pot dura de la câteva secunde la câteva minute.
• Poate fi însoțit de senzația de rotație sau de balansare a mediului înconjurător.
• Persoanele care suferă de VPPB pot prezenta, de asemenea, nistagmus, care este o mișcare involuntară și ritmică a ochilor, care poate fi observată atunci când se declanșează vertijul.

Vertij psihogenic

• Senzația de mișcare sau dezechilibru: Persoana poate experimenta senzația falsă de mișcare sau dezechilibru, deși nu există nicio modificare reală în poziția corpului sau în mediul înconjurător.
• Simptome asociate: Poate fi însoțit de alte simptome psihologice sau somatice, cum ar fi anxietatea, depresia, palpitațiile, respirația superficială, transpirația excesivă sau tensiunea musculară.

Vertij ortostatic

• Amețeală sau instabilitate: Persoana poate simți o senzație de amețeală, rotație sau dezechilibru atunci când se ridică în picioare.
• Slăbiciune: Poate fi însoțit de o senzație de slăbiciune generalizată sau de o senzație de oboseală.
• Senzație de leșin: În cazuri mai severe, poate determina o senzație de leșin sau pre-sincopă, în care persoana se simte aproape de leșin, dar nu ajunge să piardă cunoștința complet.

Diagnosticare

Diagnosticul de vertij este pus după realizarea unei examinări fizice amănunțite, teste de imagistică medicală și, după caz, a unor teste specifice, în funcție de cauza ce stă la baza acestei tulburări.

Vertijul periferic

• Examinarea fizică: Medicul poate efectua o examinare fizică detaliată, inclusiv un examen neurologic și o examinare a urechii interne folosind manevre specifice.
• Teste vestibulare: Testele vestibulare, cum ar fi testele calorice și testele de nistagmus, pot fi efectuate pentru a evalua funcția vestibulară și pentru a identifica posibilele cauze ale vertijului.
• Imagistică medicală: Imagistica, cum ar fi tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică (RMN), poate fi utilizată pentru a detecta anomalii structurale în urechea internă sau în nervii vestibulari.

 Vertijul central

• Examinarea fizică: Medicul poate efectua o examinare fizică detaliată, inclusiv un examen neurologic, pentru a evalua simptomele și semnele asociate vertijului central.
• Imagistică medicală: Imagistica, cum ar fi BrainMap (qEEG), tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică (RMN), pot fi utilizate pentru a detecta anomalii structurale sau funcționale în creier sau în nervii vestibulari.

Vertij Paroxistic Pozițional Benign 

 Diagnosticul VPPB implică de obicei o anamneză detaliată a simptomelor și a factorilor declanșatori ai vertijului.

• Manevre specifice, cum ar fi manevra Dix-Hallpike sau manevra Epley, pot fi utilizate pentru a provoca și a evalua vertijul și nistagmusul asociat cu VPPB.
• Uneori, teste suplimentare, cum ar fi testele calorice sau testele de nistagmus, pot fi efectuate pentru a exclude alte cauze ale acestuia.

Vertij psihogenic

• Excluderea altor cauze: Diagnosticul implică de obicei excluderea altor cauze posibile ale vertijului, cum ar fi tulburările vestibulare periferice sau centrale, printr-o examinare fizică detaliată și prin efectuarea de teste suplimentare, cum ar fi teste vestibulare sau imagistică medicală.
• Evaluația psihologică: Este posibil să fie necesară o evaluare psihologică suplimentară pentru a identifica factorii psihologici sau emoționali care pot contribui la apariția acestuia.

Vertij ortostatic

• Istoric medical și examinare fizică: Medicul va evalua simptomele și va efectua o examinare fizică detaliată pentru a identifica cauza posibilă a vertijului ortostatic.
• Măsurarea tensiunii arteriale: Măsurarea tensiunii arteriale în poziții diferite, cum ar fi culcat și în picioare, poate ajuta la diagnosticarea vertijului ortostatic și la evaluarea severității sale.
• Analize de sânge și teste suplimentare: Analizele de sânge și alte teste, cum ar fi electrocardiograma (ECG) sau monitorizarea Holter a tensiunii arteriale, pot fi necesare pentru a exclude alte cauze ale vertijului ortostatic.

Opțiuni de tratament pentru vertij

În funcție de tipul de vertij și factorii determinanți ai acestei patologii, există o serie de opțiuni de tratament pe care le vom detalia în continuare.

Vertijul periferic

Tratamentul poate include medicamente pentru reducerea simptomelor, cum ar fi antiemeticele pentru controlul grețurii și vărsăturilor, precum și terapia fizică pentru îmbunătățirea echilibrului și a coordonării.

 Vertijul central

Tratamentul depinde de cauza subiacentă și poate implica medicamente pentru reducerea simptomelor, terapie fizică pentru îmbunătățirea echilibrului și a coordonării, precum și alte intervenții specifice pentru gestionarea afecțiunii de bază. Neurofeedback Plus este o metodă de tratament non-invazivă care s-a dovedit a fi eficientă pentru tratarea vertijului central cauzat de anomalii la nivelul activității bioelectrice cebrale.

VPPB

• Tratamentul VPPB poate include manevre canalitice, cum ar fi manevra Epley sau manevra Semont, care ajută la repoziționarea particulelor de carbonat de calciu în interiorul canalelor semicirculare.
• Medicamentele pot fi prescrise pentru a controla simptomele, cum ar fi greața și vărsăturile, asociate cu episoadele de vertij.
• În cazuri rare sau severe, poate fi considerată intervenția chirurgicală pentru a elimina particulele de carbonat de calciu din interiorul urechii interne.

Vertij psihogenic

• Neurofeedback Plus: Terapia Neurofeedback Plus este o metodă non-invazivă pentru tratarea verijului psihogen, care adresează activitatea bioelectrică cerebrală și o optimizează cu ajutorul stimulilor vizuali și auditivi, a terapiei cu lumină NIR și prin exersarea coerenței inimă-creier. Terapia Neurofeedack Plus tratează cauzele psiho-emoționale ale acestuia, îmbunătățind totodată calitatea somnului, apetitul, atenția și tonusul energetic, precum și decodarea semnalelor vizuale și auditive.
• Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): TCC poate fi utilă în tratarea vertijului psihogenic, ajutând persoana să identifice și să schimbe gândurile și comportamentele negative asociate cu vertijul și să învețe tehnici de gestionare a stresului și anxietății.
• Consiliere și terapie de susținere: Consilierea și terapia de susținere pot oferi un spațiu sigur pentru a explora și a aborda problemele psihologice sau emoționale subiacente.
• Medicația: În unele cazuri, medicația poate fi prescrisă pentru a trata simptomele psihologice asociate, cum ar fi anxietatea sau depresia.

Vertij ortostatic

• Gestionarea cauzelor subiacente: Tratamentul implică adesea gestionarea cauzelor subiacente, cum ar fi tratamentul hipotensiunii arteriale, ajustarea medicației sau managementul problemelor cardiace sau neurologice.
• Modificări ale stilului de viață: Adoptarea unui stil de viață sănătos, cum ar fi hidratarea adecvată, evitarea posturilor în picioare prelungite și evitarea schimbărilor bruște ale poziției corpului, poate ajuta la prevenirea episoadelor.
• Medicație: În unele cazuri, medicamentele care cresc tensiunea arterială pot fi prescrise pentru a ajuta la controlul simptomelor.
• Neurofeedback Plus: Terapia Neurofeedback Plus poate fi utilizată ca metodă de tratament în vertijul ortostatic, îmbunătățind circulația sangvină la nivel cerebral și promovând optimizarea tensiunii arteriale. Neurofeedback Plus tratează de asemenea cauzele neurologice care pot duce la acest diagnostic.

Vitamine și exerciții fizice care pot ajuta la ameliorarea vertijului:

În general, vitaminele și exercițiile fizice pot fi benefice pentru gestionarea și ameliorarea simptomelor vertijului, însă eficacitatea lor poate varia în funcție de cauza specifică a tulburării și de nevoile individuale ale pacientului. 

Iată câteva informații despre cum pot fi folosite vitaminele și exercițiile fizice în tratamentul vertijului:

Vitamine:

• • Vitamina D: Deficiența de vitamina D poate fi asociată cu anumite tulburări ale echilibrului și poate contribui la apariția vertijului. Suplimentarea cu vitamina D poate fi utilă în special pentru persoanele cu deficiență confirmată prin analizele de sânge.
  • Vitamina B12: Deficiența de vitamina B12 poate afecta sistemul nervos central și periferic, inclusiv funcția vestibulară. Suplimentarea cu vitamina B12 poate fi benefică pentru persoanele cu niveluri scăzute de vitamina B12.
  • Vitamina C: Antioxidanții, cum ar fi vitamina C, pot ajuta la reducerea inflamației și la îmbunătățirea circulației sanguine, ceea ce poate fi util pentru persoanele cu vertij cauzat de probleme circulatorii sau inflamatorii.

Exerciții fizice:

• • Exerciții de reechilibrare vestibulară: Exercițiile de reechilibrare vestibulară, cunoscute și sub denumirea de terapie de reechilibrare vestibulară (VR), pot fi benefice pentru persoanele cu vertij periferic, cum ar fi vertijul paroxistic pozitional benign (BPPV) sau vestibulită. Aceste exerciții implică mișcări specifice ale capului și ale ochilor pentru a recalibra sistemul vestibular și pentru a reduce simptomele.
  • Exerciții de echilibru: Exercițiile de echilibru, cum ar fi staționarea pe un picior, mersul pe o linie dreaptă sau mersul pe scări, pot ajuta la îmbunătățirea funcției vestibulare și la creșterea stabilității generale a corpului.
  • Exerciții cardiovasculare: Activitățile fizice aerobice, cum ar fi mersul pe jos, alergarea, ciclismul sau înotul, pot îmbunătăți circulația sanguină și oxigenarea creierului, ceea ce poate contribui la reducerea simptomelor de vertij.

Este important să discutați întotdeauna cu medicul dumneavoastră înainte de a începe orice regim de suplimentare sau de exerciții fizice, pentru a determina cea mai potrivită abordare în funcție de cauza și severitatea vertijului dumneavoastră.

Metode de prevenție 

• Menținerea unei diete echilibrate și sănătoase: Consumul unei diete bogate în nutrienți, cum ar fi vitaminele și mineralele, poate ajuta la menținerea sănătății generale, inclusiv a sănătății sistemului vestibular.
• Evitarea alcoolului și a substanțelor care pot afecta echilibrul: Consumul excesiv de alcool sau de alte substanțe poate afecta echilibrul și coordonarea.
• Gestionarea stresului și a anxietății: Stresul și anxietatea pot agrava simptomele vertijului. Tehnicile de gestionare a stresului, cum ar fi meditația, respirația profundă și exercițiile de relaxare, pot fi utile în reducerea stresului și a anxietății.
• Evitarea mișcărilor bruște ale capului: Pentru persoanele cu vertij paroxistic pozitional benign (BPPV) sau alte tulburări vestibulare, evitarea mișcărilor bruște ale capului poate ajuta la reducerea frecvenței și a severității episoadelor de vertij.
• Menținerea hidratării adecvate: Deshidratarea poate afecta echilibrul și poate crește riscul de vertij. Asigurați-vă că beți suficientă apă în timpul zilei pentru a menține hidratarea adecvată.
• Evitarea suprasolicitării ochilor și a oboselii vizuale: Activități care implică concentrarea prelungită a ochilor, cum ar fi cititul sau utilizarea dispozitivelor electronice, pot agrava simptomele resimțite. Faceți pauze regulate și odihniți ochii pentru a evita suprasolicitarea lor.
• Menținerea unei activități fizice regulate: Exercițiile fizice regulate, cum ar fi mersul pe jos, înotul sau yoga, pot îmbunătăți circulația sanguină și oxigenarea creierului, ceea ce poate ajuta la reducerea riscului de tulburări neurologice.
• Gestionarea factorilor de mediu: Evitați situațiile sau factorii de mediu care pot declanșa sau agrava simptomele acestei aptologii, cum ar fi lumina strălucitoare, zgomotul puternic sau mirosurile puternice.
• Terapia Neurofeedback Plus: această terapie, care poate fi utilizată pentru tratarea vertijului, poate fi urmată inclusiv ca formă de profilaxie, pentru tratarea din timp a cauzelor neurologice funcționale și a cauzelor psiho-emoționale care îl pot declanșa.

Referințe

• Sasu, R. (2022). Infra-low frequency neurofeedback in persistent postural-perceptual dizziness—Case report. Frontiers in Human Neuroscience, [online] 16. doi:https://doi.org/10.3389/fnhum.2022.959579 .
• Decker, L., Basta, D., Burkart, M. and Ernst, A. (2021). Balance Training With Vibrotactile Neurofeedback and Ginkgo Biloba Extract in Age-Related Vertigo. Frontiers in Neurology, [online] 12. doi:https://doi.org/10.3389/fneur.2021.691917.‌‌