Boala Lyme (borelioza) – cauze, simptome, diagnostic și tratament
Te-a mușcat o căpușă? Vezi simptomele bolii Lyme (borelioza) în fiecare etapă, cum se pune corect diagnosticul și ce tratament funcționează.
Cunoscută pentru simptomele sale variate și uneori eluzive, boala Lyme este o afecțiune provocată de o bacterie numită Borrelia burgdorferi, care este transmisă de căpușe. Acestă boală poate afecta o gamă largă de sisteme în organism, de la piele și articulații până la sistemul nervos central, provocând simptome variate și uneori severe.
Boala Lyme a fost identificată pentru prima dată în orașul Lyme, Connecticut, SUA, în 1975, când un grup de copii a prezentat simptome neobișnuite, inclusiv febră, o erupție cutanată circulară și probleme articulare. Aceste simptome au declanșat o investigație care a condus la identificarea și descrierea bolii. În același timp, cercetătorii au descoperit că aceste simptome erau asociate cu mușcăturile de căpușe, deschizând calea către înțelegerea naturii și transmiterii bolii.
Această afecțiune complexă care a intrigat și a provocat medici și cercetători de la descoperirea sa. Înțelegerea modului în care această boală se dezvoltă și afectează organismul este esențială pentru diagnosticarea și tratarea eficientă a pacienților.
Cauze și factori de risc pentru boala Lyme
Boala Lyme, sau borelioza Lyme, este o afecțiune infecțioasă cauzată de bacteriile din genul Borrelia, în principal Borrelia burgdorferi în America de Nord și Borrelia afzelii sau Borrelia garinii în Europa și Asia. Transmisă de căpușe, această bacterie poate pătrunde în corpul uman printr-o mușcătură de căpușă infectată.
Căpușele sunt gazdele principale ale bacteriei Borrelia. Atunci când o căpușă infectată mușcă o persoană, bacteriile pot fi transferate în fluxul sanguin uman. Dacă boala nu este diagnosticată și tratată în stadiile incipiente, bacteriile pot migra prin corp și pot provoca o varietate de simptome.
Factorii de risc pentru boala Lyme includ:
- Expunerea la Căpușe Infestate: Fiind transmisă de către căpușe, boala Lyme este mai frecventă în zonele în care căpușele sunt prezente în număr mare, cum ar fi pădurile, zonele de iarbă înaltă și cele cu vegetație densă.
- Activități în Aer Liber: Persoanele care petrec mult timp în aer liber, cum ar fi cei care fac drumeții, vânătoare, pescuit sau grădinărit, sunt expuse la un risc mai mare de a fi mușcate de căpușe și, implicit, de a contracta boala Lyme.
- Sezonul și Climatul: Boala Lyme este mai frecventă în sezonul călduros, de primăvară și vară, când căpușele sunt mai active și oamenii petrec mai mult timp în aer liber. În plus, zonele cu umiditate ridicată și climat temperat favorizează dezvoltarea căpușelor și a bacteriilor pe care le găzduiesc.
- Lipsa de Protecție: Lipsa măsurilor de protecție împotriva căpușelor, cum ar fi purtarea hainelor cu mâneci lungi și pantaloni lungi, utilizarea de repelenți de căpușe și verificarea corpului pentru căpușe după activități în aer liber, poate crește riscul de mușcături și, implicit, de infecție cu Borrelia.
- Zonele Endemice: Persoanele care locuiesc sau călătoresc în zone endemice pentru boala Lyme, cum ar fi anumite regiuni din Statele Unite ale Americii, Europa și Asia, sunt expuse unui risc mai mare de infecție.
Boala Lyme nu se transmite de la om la om. Cele trei situații despre care se întreabă cel mai des arată așa, potrivit CDC:
- De la mamă la făt: e posibilă, dar extrem de rară.
- Prin transfuzie: nu s-a documentat niciun caz, deși bacteria poate supraviețui în sângele păstrat pentru donare.
- Prin contact sexual, atingere sau sărut: nu există dovezi științifice credibile.
Este important să se ia măsuri preventive pentru a reduce riscul de mușcături de căpușe și, implicit, de boala Lyme, precum evitarea zonelor cu densitate mare de căpușe, utilizarea de repelenți și verificarea periodică a corpului pentru căpușe după expunerea la mediul în aer liber.
În România, raportul de activitate al Institutului Național de Sănătate Publică pe 2024 consemnează 1.050 de cazuri de boală Lyme. Numărul real e probabil mai mare, fiindcă o parte dintre infecții trec neraportate, iar cele mai mari incidențe au fost în Maramureș și Sibiu.
Ce faci după o mușcătură de căpușă și ce semne urmărești
Nu orice mușcătură înseamnă boală. Bacteria trece de obicei abia după ce căpușa a stat agățată o vreme, în general peste 24 de ore, așa că o căpușă scoasă repede și corect scade mult riscul.
Scoaterea durează un minut. Important e să știi ce să eviți:
- Ia o pensetă cu vârful fin și prinde căpușa cât mai aproape de piele.
- Trage în sus cu o mișcare constantă, fără s-o răsucești și fără smucituri.
- Nu pune vaselină, ojă, căldură sau alte substanțe ca s-o faci să se desprindă singură, fiindcă CDC le descurajează pe toate.
- Curăță apoi locul și mâinile cu alcool sau cu apă și săpun.
- Dacă a rămas o bucățică în piele, nu săpa după ea. Pielea o elimină singură pe măsură ce se vindecă.
Notează data și locul mușcăturii, apoi urmărește zona timp de o lună. Eritemul migrator apare de obicei între 3 și 30 de zile de la mușcătură, în medie după aproximativ o săptămână, iar un semn notat în telefon e mult mai util medicului decât o amintire vagă.
Mai e întrebarea despre antibioticul luat preventiv. Ghidul american din 2020 recomandă o singură doză de doxiciclină, dar doar după o mușcătură cu risc ridicat. Asta înseamnă o căpușă de tip Ixodes, o zonă cu multe cazuri și o atașare de cel puțin 36 de ore, iar doza se dă în primele 72 de ore de la scoatere. Ghidul e scris pentru America de Nord, iar în Europa practica diferă, așa că decizia îi aparține medicului.
Semnele care cer medicul sunt clare. Mergi la consult dacă în săptămânile de după apare o pată roșie care se lărgește, febră, dureri de cap sau de articulații, o paralizie a feței pe o parte sau palpitații.
Simptomele bolii Lyme
Simptomele bolii Lyme pot varia în funcție de stadiul și severitatea infecției. Este important să reținem că nu toți pacienții infectați cu bacteriile Borrelia burgdorferi prezintă aceleași simptome sau în aceeași ordine. Mai jos sunt enumerate simptomele comune asociate cu fiecare stadiu al bolii Lyme.
Pe scurt, înainte de detalii:
| Stadiul | Când apare | Semne frecvente | Ce se face |
|---|---|---|---|
| I, localizat | 3 până la 30 de zile de la mușcătură | eritem migrator, oboseală, febră ușoară, dureri musculare | diagnostic după aspectul pielii, antibiotic oral |
| II, diseminat | săptămâni sau luni | mai multe pete pe corp, paralizie facială, dureri de-a lungul nervilor, palpitații | antibiotic, uneori intravenos, după evaluarea medicului |
| III, tardiv | luni sau ani | artrită, de obicei la genunchi, mai rar afectare neurologică | antibiotic pe o durată limitată, cu infecționist sau reumatolog |
Stadiul I, faza precoce sau localizată
- Erupție Eritem migrans: Aproximativ 70-80% dintre persoanele infectate cu boala Lyme dezvoltă o erupție caracteristică în formă de inel roșu sau pete care se extinde în jurul locului mușcăturii de căpușă. Această erupție poate apărea în orice loc de pe corp și este adesea nedureroasă sau ușor mâncărime.
- Simptome gripale: Pot apărea simptome asemănătoare gripei, cum ar fi febra, frisoanele, oboseala, dureri de cap și dureri musculare și articulare.
Stadiul II, diseminarea infecției
- Erupții cutanate multiple: Pot apărea mai multe leziuni cutanate, de obicei în alte zone ale corpului decât locul inițial al mușcăturii de căpușă.
- Dureri și umflături ale articulațiilor: Unele persoane pot experimenta dureri articulare recurente și umflături, cunoscute sub numele de artrită Lyme.
- Simptome neurologice: Pot apărea simptome neurologice, cum ar fi amorțeală sau furnicături în membre, paralizie facială sau inflamație a nervilor cranieni, ceea ce poate duce la dureri de cap severe sau tulburări de vedere.
Stadiul III, faza tardivă
- Artrită cronică: Durerile articulare recurente pot evolua către o formă cronică de artrită Lyme, caracterizată prin inflamație și deteriorare a articulațiilor, în special la nivelul genunchilor.
- Tulburări neurologice: Simptomele neurologice pot deveni mai severe și pot include dificultăți de concentrare și memorie, tulburări de somn, depresie sau anxietate și probleme de coordonare motorie.
Este important să consultați un medic dacă suspectați că suferiți de boala Lyme sau dacă prezentați oricare dintre aceste simptome. Diagnosticarea și tratamentul precoce pot ajuta la prevenirea complicațiilor severe asociate cu boala Lyme.
Diagnosticarea boreliozei
Diagnosticul bolii Lyme poate fi complex și uneori dificil, deoarece simptomele pot varia și pot imita alte afecțiuni. Procesul de diagnosticare poate implica mai multe etape, inclusiv:
- Istoricul Medical și Examinarea Fizică: Medicul va lua o anamneză detaliată pentru a înțelege simptomele pacientului, expunerea la căpușe și alte factori de risc. O examinare fizică poate fi efectuată pentru a căuta semne fizice ale bolii, cum ar fi erupțiile cutanate caracteristice.
- Testarea Serologică: Testele serologice sunt adesea utilizate pentru detectarea anticorpilor specifici împotriva bacteriilor Borrelia burgdorferi în sângele pacientului. Testele frecvent utilizate includ testul ELISA (Enzyme-Linked Immunosorbent Assay) și testul Western Blot. Este important de remarcat că aceste teste pot prezenta uneori rezultate false pozitive sau false negative, în special în stadiile timpurii ale infecției.
- Confirmarea Clinică: Diagnosticul clinic poate fi confirmat în funcție de simptomele specifice ale pacientului, istoricul său medical și rezultatele testelor serologice.
- Cultivarea și Testarea Directă: În unele cazuri, medicul poate încerca să cultive bacteriile Borrelia burgdorferi din probele de sânge sau alte țesuturi prelevate de la pacient. Totuși, această metodă este adesea ineficientă în stadiile timpurii ale bolii și poate dura mult timp pentru a obține rezultate.
- Alte Investigații: În cazurile complicate sau în care există suspiciune de afectare neurologică sau articulară, medicul poate solicita investigații suplimentare, cum ar fi imagistica prin rezonanță magnetică (RMN), BrainMap (qEEG) sau examinarea lichidului cefalorahidian (LCR) pentru a evalua implicațiile cu privire la sistemul nervos central.
La analize contează mult momentul. Testarea se face în doi pași. Primul e un test de screening de tip ELISA sau EIA, iar când iese pozitiv urmează un al doilea test, de confirmare. În primele 4 până la 6 săptămâni de la infecție analizele pot ieși fals negative, pentru că anticorpii au nevoie de timp ca să apară, așa că eritemul migrator tipic se diagnostichează după cum arată pielea, fără să se aștepte rezultatul.
Este important să discutați cu medicul dumneavoastră despre simptomele dumneavoastră și orice expunere la căpușe sau alte factori de risc pentru a obține un diagnostic și un tratament adecvat pentru boala Lyme. Tratamentul precoce este crucial pentru a preveni complicațiile severe asociate cu boala.
Tratamentul bolii Lyme
Tratamentul pentru boala Lyme poate varia în funcție de stadiul infecției și de severitatea simptomelor. Este important să consultați un medic pentru a obține un plan de tratament adecvat în funcție de situația dumneavoastră specifică. Mai jos sunt enumerate și descrise diferitele tipuri de tratament utilizate pentru boala Lyme: Cum arată concret programul pentru Lyme la Institut, de la evaluare la antrenament, e descris pe pagina despre Lyme.
Antibioticele
- Boala Lyme timpurie, cu eritem migrator. Ghidul american al IDSA, AAN și ACR din 2020 recomandă 10 zile de doxiciclină sau 14 zile de amoxicilină ori cefuroxim axetil, în locul curelor mai lungi. Formele cu afectare neurologică, cardiacă sau articulară au scheme proprii, pe care le stabilește medicul.
- Formele tardive. Și aici tratamentul are o durată limitată, decisă de medicul infecționist. Antibioticele luate luni la rând nu au adus beneficii în studiile controlate, iar CDC avertizează că folosirea lor îndelungată poate duce la complicații grave, cum sunt sepsisul sau colita.
Tratamentul de susținere
- Antiinflamatoare: Pentru a ajuta la reducerea inflamației și a durerii, pot fi recomandate medicamente antiinflamatoare non-steroidiene (AINS), cum ar fi ibuprofenul sau naproxenul.
- Tratamentul simptomelor: Tratamentul simptomatic poate fi necesar pentru a gestiona simptomele specifice, cum ar fi durerile articulare sau musculare, oboseala, problemele digestive sau tulburările de somn.
Suplimente și terapii complementare
- Suplimente alimentare: nu tratează infecția și nu țin locul antibioticului. Dacă vrei să iei ceva în paralel, spune-i medicului, ca să nu interfereze cu tratamentul.
- Medicina integrativă: Unele persoane pot alege să exploreze opțiuni de tratament complementare sau alternative, cum ar fi acupunctura, homeopatia sau medicina funcțională. Este important să discutați cu un medic calificat înainte de a începe orice formă de tratament alternativ.
Recuperarea și simptomele rămase
- Fizioterapie: Pentru pacienții cu probleme articulare sau musculare persistente, fizioterapia poate fi utilă pentru a îmbunătăți mobilitatea și a reduce durerea.
- Consiliere: Tratamentul psihologic și consilierea pot fi benefice pentru gestionarea stresului, anxietății și depresiei asociate cu boala Lyme.
Terapia neurofeedback
Este o formă de biofeedback care vizează modificarea activității cerebrale pentru a îmbunătăți funcționarea mentală și comportamentală. În cazul pacienților cu boala Lyme, terapia neurofeedback poate fi folosită ca parte a unui plan de tratament integrativ pentru a ajuta la gestionarea simptomelor neurologice și a altor probleme asociate cu boala. Iată câteva moduri în care terapia neurofeedback poate fi benefică pentru pacienții cu boala Lyme:
- Gestionarea durerii: Pacienții cu boala Lyme pot experimenta dureri cronice, inclusiv dureri articulare și musculare. Terapia neurofeedback poate ajuta la gestionarea durerii prin reglarea activității cerebrale în regiunile asociate cu percepția și procesarea durerii.
- Îmbunătățirea funcției cognitive: Boala Lyme poate afecta funcția cognitivă, cum ar fi memorie, concentrare și atenție. Terapia neurofeedback poate fi folosită pentru a antrena creierul să funcționeze mai eficient în aceste domenii, prin modificarea activității cerebrale în regiunile asociate cu procesele cognitive.
- Reducerea anxietății și depresiei: Simptomele psihologice, cum ar fi anxietatea și depresia, pot fi comune în rândul pacienților cu boala Lyme, din cauza stresului asociat cu boala și efectele sale asupra sănătății mentale. Terapia neurofeedback poate ajuta la reducerea simptomelor de anxietate și depresie prin reglarea activității cerebrale în regiunile implicate în reglarea emoțiilor.
- Promovarea somnului sănătos: Insomnia și alte tulburări de somn pot fi probleme comune pentru pacienții cu boala Lyme. Terapia neurofeedback poate ajuta la îmbunătățirea calității somnului prin reglarea activității cerebrale în timpul ciclurilor de somn și trezire.
- Sprijinirea recuperării generale: Terapia neurofeedback poate fi utilizată pentru a sprijini procesul general de recuperare și vindecare în rândul pacienților cu boala Lyme, prin optimizarea funcționării cerebrale și susținerea sănătății mentale și emoționale.
Vestea bună vine prima. Depistată la timp, boala Lyme se vindecă la cei mai mulți oameni cu o singură cură de antibiotic. O parte rămân totuși cu oboseală, dureri sau dificultăți de concentrare după tratament. CDC arată că la 6 luni aceste simptome sunt cu 5 până la 10% mai frecvente la cei care au avut Lyme decât la cei care nu au avut.
Ce nu ajută în situația asta e antibioticul prelungit. În studiul european PLEASE, publicat în 2016 în New England Journal of Medicine, tratamentul mai lung nu a îmbunătățit calitatea vieții față de cel scurt. Un vaccin e în lucru. Până atunci, urmează indicațiile medicului și spune-i orice simptom sau efect secundar apare în timpul tratamentului.
Sfaturi pentru prevenția bolii Lyme
Pentru a evita boala Lyme, este important să luați măsuri preventive pentru a reduce expunerea la căpușe și pentru a minimiza riscul de mușcături de căpușe infectate. Iată câteva sfaturi utile:
- Folosiți repelenți de căpușe: Pe piele folosiți un repelent cu DEET sau picaridin. Pentru haine există produse cu permetrin, care se aplică doar pe țesătură, niciodată pe piele.
- Purtarea hainelor adecvate: Atunci când mergeți în zone unde pot fi prezente căpușe, purtați haine cu mâneci lungi, pantaloni lungi și pantofi închiși. Astfel, veți reduce expunerea pielii la mușcăturile de căpușe.
- Verificarea corpului pentru căpușe: După ce ați petrecut timp în aer liber în zonele cu căpușe, verificați-vă și verificați membrii familiei pentru prezența căpușelor. Căpușele pot să se atașeze de piele timp de câteva ore sau chiar zile, deci este important să le eliminați cât mai curând posibil.
- Evitați zonele cu iarbă înaltă și vegetație densă: Căpușele se ascund în zonele cu iarbă înaltă, tufișuri și frunze căzute. Încercați să vă feriți de aceste zone sau să fiți extrem de atenți atunci când intrați în ele.
- Utilizați produse de tratare a căpușelor pentru animalele de companie: Căpușele pot fi aduse în casă de animalele de companie, cum ar fi câinii și pisicile. Asigurați-vă că utilizați produse de tratare a căpușelor recomandate de medicul veterinar pentru a proteja animalele de căpușe și pentru a reduce riscul de transmitere a bolii Lyme la oameni.
- Efectuați îndepărtarea corectă a căpușelor: Dacă găsiți o căpușă atașată de piele, îndepărtați-o cât mai repede posibil folosind o pensetă cu vârf subțire. Trageți căpușa ușor și uniform, fără a torsi sau a smulge corpul său. Asigurați-vă că îndepărtați întregul corp al căpușei și nu lăsați resturi în piele.
- Cunoașterea zonelor endemice pentru boala Lyme: Fiți conștienți de zonele în care boala Lyme este mai frecventă și luați măsuri suplimentare de precauție atunci când vă aflați în aceste zone.
- Evaluarea riscului după expunerea la căpușe: Dacă ați fost mușcat de o căpușă sau dacă prezentați simptome asociate cu boala Lyme (cum ar fi erupții cutanate caracteristice sau simptome gripale), consultați imediat un medic pentru evaluare și tratament adecvat.
Respectarea acestor sfaturi și luarea măsurilor preventive adecvate poate ajuta la reducerea riscului de îmbolnăvire de boala Lyme și la menținerea sănătății dumneavoastră în timpul activităților în aer liber. Cu toate acestea, dacă găsiți căpușe atașate, mușcături de căpușe sau experimentați simptomele menționate mai sus, consultați-vă imediat cu medicul dumneavoastră.
Terapia neurofeedback poate fi o componentă valoroasă a planului dvs. de tratament pentru boala Lyme. Contactați-ne astăzi pentru a afla mai multe despre modul în care neurofeedback-ul poate ajuta la gestionarea durerii, îmbunătățirea funcției cognitive și promovarea recuperării generale. Împreună, putem explora opțiunile de tratament personalizat și să vă ajutăm să vă îmbunătățiți calitatea vieții. Completați formularul pentru a programa o convorbire telefonică gratuită cu un specialist.
Referințe:
- Brown, V.W. (1995). Neurofeedback and Lyme’s Disease: A Clinical Application of the Five Phase Model of CNS Functional Transformation and Integration. Journal of Neurotherapy, [online] 1(2), pp.60–73.
- Packard, R.C. and Ham, L.P. (1995). EEG Biofeedback in the Treatment of Lyme Disease: Journal of Neurotherapy, [online] 1(3), pp.22–31.
🧠 Cum funcționează creierul tău?
Descarcă GRATUIT ghidul și află ce arată harta ta cerebrală.
📖 Cărțile noastre - scrise de fondatoarele Institutului BrainMap
📖 Anxietatea. Când mintea nu se mai oprește - 49,00 lei
📖 Depresia. O hartă prin întuneric - 49,00 lei
📖 Insomnia. Cum să îți recuperezi somnul și echilibrul mental - 49,00 lei
📖 Dependențe. Creierul captiv - 49,00 lei
📖 Foamea care nu e foame. Neuroștiința din spatele relației tale cu mâncarea - 49,00 lei
📖 Durerea cronică. Creierul care nu uită să doară - 49,00 lei
Ce arată o hartă cerebrală după boala Lyme
Antibioticul rezolvă infecția. La cei mai mulți oameni, tratamentul început devreme închide subiectul în câteva săptămâni.
Rămâne însă o categorie mai mică, pentru care lucrurile continuă. După o cură corect încheiată analizele nu mai arată infecție activă, iar unii pacienți acuză totuși luni la rând oboseală, dureri difuze și o încetineală a gândirii pe care o descriu drept „ceață mentală”. Literatura medicală numește tabloul acesta sindrom post-tratament al bolii Lyme. La șase luni după tratament, CDC arată că simptomele acestea apar cu 5–10% mai des la oamenii care au avut Lyme decât la cei care n-au avut. Cauza rămâne deschisă, iar simptome asemănătoare se raportează și după alte infecții. Ghidurile actuale recomandă oprirea antibioticului la schema stabilită, fiindcă studiile controlate n-au găsit un beneficiu suplimentar din prelungirea lui.
Pe partea de simptome se poate lucra, iar aici intră măsurarea. Merită spus limpede ce poate ea.
Ce rămâne în afara ei
Investigația qEEG rămâne în afara diagnosticului de boală Lyme. Diagnosticul îl stabilește medicul infecționist sau neurolog, din istoricul de expunere, semnele clinice și testarea serologică în doi pași. O hartă cerebrală nici nu confirmă, nici nu exclude prezența bacteriei. Partea de antrenament cerebral lucrează pe simptom, în timp ce infecția rămâne treaba antibioticului și a medicului care îl prescrie.
Ce se măsoară, concret
Măsurarea arată așa. Înregistrăm activitatea electrică a creierului în repaus, cu ochii închiși și apoi deschiși, iar rezultatul se compară cu o bază de date normativă pe vârstă. Din comparație ies trei lucruri care contează pentru cineva cu ceață mentală.
Primul este raportul dintre activitatea lentă și cea rapidă pe regiunile frontale. Un exces de undă lentă în stare de veghe merge adesea împreună cu senzația că orice sarcină cere un efort disproporționat față de dificultatea ei reală.
Al doilea este reactivitatea la deschiderea ochilor. Un creier odihnit își schimbă vizibil regimul în momentul acela, iar unul epuizat reacționează mult mai șters.
Al treilea este continuitatea atenției pe durata înregistrării, care arată dacă atenția se pierde treptat sau cade brusc. Cele două tipare cer abordări diferite.
Niciuna dintre măsurători nu este un marker al boreliozei. Toate descriu starea în care se află creierul acum, indiferent ce l-a adus acolo.
Folosul practic stă în planul construit pe date, nu pe presupuneri. Dacă harta arată încetinire frontală și somn fragmentat, antrenamentul pornește de acolo, iar progresul se remăsoară la interval, cu aceeași metodă. Planul se schimbă atunci când măsurătorile stau pe loc.
Rezultatele diferă mult. Antrenamentul cerebral se face în completarea tratamentului recomandat de medic.
Referințe pentru această secțiune
- Centers for Disease Control and Prevention. Chronic Symptoms and Lyme Disease. [online] Disponibil la: cdc.gov/lyme/signs-symptoms/chronic-symptoms-and-lyme-disease.html.
Ce observăm la Institutul BrainMap
O precizare înainte de orice. Harta cerebrală nu pune diagnosticul de boală Lyme și nu ține locul analizelor sau al medicului infecționist. Ce urmează nu e statistică, ci experiența clinică a Dr. Alina Diana Nemes, medic și co-fondatoare a Institutului, cu oamenii care ajung la ea după boală sau chiar în timpul ei.
Ce se vede cel mai des. „Vin două categorii: cei care au terminat tratamentul cu antibiotic și nu se simt încă bine, și cei care au boala în desfășurare sau încă în investigare. În ambele cazuri descriu oboseală persistentă, «ceață mentală», probleme de concentrare și de memorie, somn neodihnitor și o toleranță scăzută la stres. Pe hartă văd, de regulă, tipare nespecifice, fie o încetinire a activității în anumite zone, fie o hiperactivare asociată cu încordare și anxietate. Tiparul este asemănător în ambele grupuri și nu diferă în mod clar de al altor persoane epuizate din alte cauze.”
Ce nu se vede. „Harta nu arată infecția și nu are o «semnătură» Lyme, deci nu poate confirma, infirma sau măsura activitatea bolii. Le spun asta direct, mai ales celor aflați încă în tratament sau în căutarea unui diagnostic, care speră la o dovadă a ceea ce simt. Harta arată cum funcționează creierul acum, nu ce a cauzat starea. Diagnosticul și tratamentul rămân la medicul infecționist sau neurolog, iar simptomele lor sunt reale chiar dacă harta nu le «numește».”
Ce schimbă în plan și ce așteptări sunt realiste. „Evaluarea ne arată ce să lucrăm concret, de exemplu somnul, atenția, nivelul de activare sau starea emoțională. La cei cu boală activă, antrenamentul vine doar în completarea tratamentului medical, nu în locul lui, și îl adaptăm la starea lor din ziua respectivă, cu ritm mai blând dacă sunt epuizați. Le spun că progresul este gradual și neliniar, cu zile bune și zile mai slabe, și că obiectivul este o funcționare mai bună, nu tratarea bolii. Nu promit un rezultat anume și nici un număr fix de ședințe.”
Referințe
- Lantos, P. M., Rumbaugh, J., Bockenstedt, L. K. și colab. Clinical Practice Guidelines by the IDSA, AAN, and ACR: 2020 Guidelines for the Prevention, Diagnosis and Treatment of Lyme Disease. Clinical Infectious Diseases, 2021. [online] Disponibil la: pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/33417672.
- Berende, A., ter Hofstede, H. J., Vos, F. J. și colab. Randomized Trial of Longer-Term Therapy for Symptoms Attributed to Lyme Disease. New England Journal of Medicine, 2016. [online] Disponibil la: pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27028911.
- Steere, A. C., Strle, F., Wormser, G. P. și colab. Lyme borreliosis. Nature Reviews Disease Primers, 2016. [online] Disponibil la: pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27976670.
- Stanek, G., Wormser, G. P., Gray, J. și colab. Lyme borreliosis. The Lancet, 2012. [online] Disponibil la: pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21903253.
- Centers for Disease Control and Prevention. Signs and Symptoms of Lyme Disease. CDC. [online] Disponibil la: cdc.gov/lyme/signs-symptoms/index.html.
- Centers for Disease Control and Prevention. What to Do After a Tick Bite. CDC. [online] Disponibil la: cdc.gov/ticks/after-a-tick-bite/index.html.
- Centers for Disease Control and Prevention. Causes and How It Spreads. CDC. [online] Disponibil la: cdc.gov/lyme/causes/index.html.
- Centers for Disease Control and Prevention. Diagnosis and Testing. CDC. [online] Disponibil la: cdc.gov/lyme/hcp/diagnosis-testing/index.html.
- Forrester, J. D. și colab. Update on Lyme Carditis, Groups at High Risk, and Frequency of Associated Sudden Cardiac Death, United States. MMWR, 2014. [online] Disponibil la: cdc.gov/mmwr/preview/mmwrhtml/mm6343a4.htm.
- European Centre for Disease Prevention and Control. Factsheet about Borreliosis. ECDC. [online] Disponibil la: ecdc.europa.eu/en/borreliosis/facts/factsheet.
- Institutul Național de Sănătate Publică. Raport de activitate 2024. INSP. [online] Disponibil la: insp.gov.ro/download/rapoarte_insp/RAPORT-ACTIVITATE-2024.pdf.
Cum programezi o evaluare după boala Lyme
Dacă ai încheiat tratamentul cu antibiotic și simptomele cognitive au rămas, prima discuție este gratuită și durează în jur de douăzeci de minute. Ne spui ce s-a schimbat de la infecție încoace, ce te încurcă cel mai tare acum și ce arată documentele medicale pe care le ai. Când o evaluare are sens în cazul tău, îți explicăm ce include. Răspunsul negativ vine la fel de direct.
Vrei să înțelegi ce se întâmplă în creierul tău?
Programează o discuție cu specialiștii Institutului BrainMap și află cum te poate ajuta un BrainMap și antrenamentele cerebrale.
Programează o discuție gratuită
Evaluarea qEEG (brain mapping) se face în centrele din București, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Brașov, Constanța, Târgu Mureș, Bacău și Craiova. Tarifele sunt pe pagina de prețuri.
Întrebări frecvente
Cum se ia boala Lyme?
Boala Lyme este o afecțiune infecțioasă provocată de bacterii din genul Borrelia (în principal Borrelia burgdorferi), transmise prin mușcătura unei căpușe infectate. Când căpușa mușcă, bacteriile pot pătrunde în fluxul sanguin, iar dacă boala nu este tratată la timp, pot migra prin corp. Boala nu se transmite de la om la om prin atingere, sărut sau contact sexual.
Care sunt simptomele bolii Lyme?
Simptomele variază în funcție de stadiu. În faza precoce, aproximativ 70-80% dintre persoanele infectate dezvoltă o erupție caracteristică în formă de inel (eritem migrans), însoțită adesea de simptome asemănătoare gripei. În stadiile ulterioare pot apărea erupții multiple, dureri și umflături articulare (artrită Lyme) și simptome neurologice, iar în stadiul cronic artrită cronică și tulburări neurologice. Dacă suspectezi boala, consultă un medic.
Cum se pune diagnosticul de boala Lyme?
Diagnosticul poate fi complex, pentru că simptomele pot imita alte afecțiuni. El implică istoricul medical și examinarea fizică, teste serologice pentru anticorpi (ELISA și Western Blot, care pot da uneori rezultate fals pozitive sau fals negative) și confirmarea clinică. În cazuri complicate, cu suspiciune de afectare neurologică, medicul poate solicita investigații suplimentare precum RMN, BrainMap (qEEG) sau examinarea lichidului cefalorahidian.
Boala Lyme se vindecă?
Depistată la timp, boala Lyme se vindecă la cei mai mulți oameni cu o singură cură de antibiotic, de obicei 10 zile de doxiciclină sau 14 zile de amoxicilină ori cefuroxim, după ghidul american din 2020. O parte rămân după tratament cu oboseală sau dificultăți de concentrare, iar antibioticul prelungit nu a ajutat în studiile controlate.
Cum te ferești de boala Lyme?
Prevenția înseamnă reducerea expunerii la căpușe: folosește repelenți eficienți (cu DEET, picaridin sau permethrin), poartă haine cu mâneci și pantaloni lungi în zonele cu risc, evită iarba înaltă și vegetația densă și verifică-ți corpul după activitățile în aer liber. Dacă găsești o căpușă atașată, îndepărteaz-o corect și cât mai repede cu o pensetă cu vârf subțire. Dacă apar erupții caracteristice sau simptome gripale după o mușcătură, consultă imediat medicul.
Ce antibiotic se dă pentru boala Lyme?
În boala Lyme timpurie, ghidul american din 2020 recomandă doxiciclină timp de 10 zile sau amoxicilină ori cefuroxim axetil timp de 14 zile. Alegerea și durata le stabilește medicul, în funcție de stadiu, de vârstă și de alte afecțiuni.
Ce analize se fac pentru boala Lyme?
Se face o testare în doi pași. Primul e un test de screening de tip ELISA sau EIA, iar când iese pozitiv urmează un al doilea test, de confirmare. În primele 4 până la 6 săptămâni de la infecție analizele pot ieși fals negative, iar eritemul migrator tipic se diagnostichează fără ele.
Se transmite boala Lyme de la om la om?
Boala nu trece de la om la om. Potrivit CDC, nu există dovezi credibile că s-ar transmite prin atingere, sărut sau contact sexual, iar prin transfuzie nu s-a documentat niciun caz. Transmiterea de la mamă la făt e posibilă, dar extrem de rară.
Ce căpușe transmit boala Lyme în România?
În Europa, deci și la noi, boala e transmisă în principal de căpușa Ixodes ricinus. Riscul crește cu cât căpușa stă mai mult agățată, în general după 24 de ore.
Cât de repede apar simptomele după mușcătura de căpușă?
Eritemul migrator apare de obicei între 3 și 30 de zile de la mușcătură, în medie după aproximativ o săptămână. Îl fac între 60 și 80% dintre cei infectați, deci lipsa lui nu exclude boala.
Poate fi fatală boala Lyme?
Se întâmplă foarte rar. Afectarea inimii, numită cardită Lyme, apare la aproximativ 1 din 100 de cazuri raportate în SUA, iar o anchetă CDC din 2014 a identificat 5 decese subite asociate, la peste 120.000 de cazuri. Cardita se tratează, de aceea palpitațiile sau leșinul după o mușcătură cer un consult rapid.
La ce medic merg pentru boala Lyme?
Primul pas e medicul de familie, care poate recunoaște eritemul migrator și poate începe tratamentul. Formele complicate le urmărește de obicei medicul infecționist, iar la afectarea nervilor, a articulațiilor sau a inimii intervin neurologul, reumatologul sau cardiologul.
Ce se întâmplă dacă boala Lyme e descoperită târziu?
Se tratează tot cu antibiotic, pe o durată stabilită de medic în funcție de ce organe sunt afectate. Unele simptome se pot retrage mai încet, mai ales oboseala și durerile, iar antibioticul prelungit nu a ajutat în studiile controlate.