Tulburarea bipolară este o afecțiune psihiatrică cronică caracterizată prin alternarea perioadelor de depresie profundă și episoade de manie sau hipomanie. În timpul episoadelor depresive, indivizii pot experimenta sentimente de tristețe extremă, pierderea interesului pentru activități cotidiene și dificultăți în concentrare. În contrast, episoadele maniacale sunt marcate de o stare de euforie excesivă, creșterea energiei, scăderea necesității de somn și comportamente impulsive. Aceasta afectează dispoziția, energia și capacitatea de funcționare a unei persoane.

Principalele caracteristici ale tulburării bipolare includ fluctuațiile extreme ale dispoziției și energiei. 

Există două tipuri majore de tulburare bipolară: Bipolar I, care se definește prin episoade maniacale complete, adesea însoțite de episoade depresive majore, și Bipolar II, caracterizat prin episoade de hipomanie (o formă mai ușoară de manie) și episoade depresive majore. Persoanele cu tulburare bipolară pot avea, de asemenea, perioade de dispoziție normală între episoadele de manie și depresie, dar aceste perioade pot varia în durată.

Tulburarea bipolară și tulburarea de personalitate borderline împărtășesc unele simptome comune, cum ar fi schimbările rapide de dispoziție și comportamentele impulsive, însă ele sunt afecțiuni distincte. Diferența dintre tulburarea bipolară și borderline este că tulburarea bipolară este marcată de cicluri bine definite de manie și depresie, în timp ce tulburarea de personalitate borderline implică un tipar persistent de instabilitate în relații interpersonale, imagine de sine și afecte, adesea legate de teama intensă de abandon.

Cauze și factori de risc pentru tulburarea bipolară

Tulburarea bipolară este o afecțiune complexă, cu cauze multifactoriale care nu sunt complet înțelese până în prezent. Cu toate acestea, cercetările au identificat mai mulți factori de risc și posibile cauze care pot contribui la dezvoltarea acestei tulburări. Acești factori includ componente genetice, biologice, de mediu și psihologice.

Factori genetici

Studiile arată că tulburarea bipolară are o componentă genetică semnificativă. Persoanele care au un membru al familiei de gradul întâi (părinți, frați) cu tulburare bipolară prezintă un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune comparativ cu populația generală. Deși genele specifice responsabile nu au fost identificate în totalitate, cercetările genetice sugerează implicarea mai multor gene în combinație cu factorii de mediu.

Factori biologici

Disfuncțiile în chimia creierului, în special în neurotransmițători precum serotonina, dopamina și norepinefrina, joacă un rol crucial în tulburarea bipolară. Aceste substanțe chimice sunt esențiale pentru reglarea dispoziției și a emoțiilor. Anomaliile structurale ale creierului, detectate prin imagistică cerebrală, precum modificările în amigdala și hipocampus, au fost de asemenea asociate cu tulburarea bipolară.

Factori de mediu

Evenimentele stresante din viață, cum ar fi traumele emoționale, abuzul, pierderea unei persoane dragi sau experiențele traumatice din copilărie, pot declanșa episoadele de manie sau depresie la persoanele predispuse genetic. Stresul constant și lipsa unui suport social adecvat pot agrava simptomele și pot contribui la dezvoltarea acestei tulburări.

Factori psihologici

Caracteristicile individuale ale personalității și strategiile de coping (gestionarea stresului) pot influența apariția și evoluția tulburării bipolare. Persoanele cu anumite trăsături de personalitate, cum ar fi impulsivitatea sau tendința de a experimenta emoții intense, pot avea un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune.

Așadar, tulburarea bipolară este rezultatul unei interacțiuni complexe între factori genetici, biologici, de mediu și psihologici. Înțelegerea acestor factori poate ajuta la identificarea precoce a persoanelor cu risc și la dezvoltarea unor strategii mai eficiente de prevenție și tratament.

Simptomele tulburării bipolare

Tulburarea bipolară se manifestă printr-o gamă largă de simptome care se împart în principal în două categorii: episoade de manie/hipomanie și episoade de depresie. Deși simptomele de bază ale tulburării bipolare sunt similare la bărbați și femei, există diferențe în modul în care acestea se manifestă și sunt experimentate în funcție de sex.

Simptomele tulburării bipolare la femei

Episoade de manie/hipomanie:

• Emoții exagerat de pozitive: Stare de euforie sau iritabilitate crescută.
• Energia și activitatea crescută: Agitație, hiperactivitate, participare intensă la activități sociale.
• Gânduri rapide și vorbire accelerată: Flux rapid de idei și discurs rapid, uneori dificil de urmărit.
• Somn redus: Nevoia de somn redusă, dar fără senzația de oboseală.
• Comportamente riscante: Impulsivitate, cheltuieli excesive, comportamente sexuale riscante.

Episoade de depresie:

• Tristețe profundă: Sentimente persistente de tristețe, goliciune sau lipsă de speranță.
• Pierderea interesului: Lipsa interesului pentru activități care anterior erau plăcute.
• Oboseală și lipsa de energie: Senzație constantă de oboseală, dificultăți în a se ridica din pat.
• Dificultăți de concentrare: Probleme de concentrare și de luare a deciziilor.
• Modificări ale apetitului și greutății: Scăderea sau creșterea semnificativă a apetitului și a greutății.
• Gânduri de moarte sau suicid: Gânduri recurente de moarte, suicid sau tentative de suicid.

Simptomele tulburării bipolare la bărbați

Episoade de manie/hipomanie:

• Emoții exagerat de pozitive: Stare de euforie sau iritabilitate crescută.
• Energia și activitatea crescută: Agitație, hiperactivitate, implicare excesivă în activități fizice sau sociale.
• Gânduri rapide și vorbire accelerată: Flux rapid de idei și discurs rapid, cu dificultăți în a fi întrerupt.
• Somn redus: Nevoia de somn redusă, dar menținerea unui nivel ridicat de energie.
• Comportamente riscante: Impulsivitate, comportamente agresive, consum de alcool sau droguri, cheltuieli excesive.

Episoade de depresie:

• Tristețe profundă: Sentimente persistente de tristețe, goliciune sau lipsă de speranță.
• Pierderea interesului: Lipsa interesului pentru activități care anterior erau plăcute.
• Oboseală și lipsa de energie: Senzație constantă de oboseală, dificultăți în a se ridica din pat.
• Dificultăți de concentrare: Probleme de concentrare și de luare a deciziilor.
• Modificări ale apetitului și greutății: Scăderea sau creșterea semnificativă a apetitului și a greutății.
• Gânduri de moarte sau suicid: Gânduri recurente de moarte, suicid sau tentative de suicid.

Diferențe între bărbați și femei cu tulburare bipolară

• Debutul și ciclul episoadelor: Femeile tind să aibă cicluri rapide, cu mai multe episoade de depresie, în timp ce bărbații pot experimenta mai multe episoade maniacale și sunt mai predispuși la comportamente agresive.
• Comorbidități: Femeile sunt mai predispuse la tulburări de anxietate și tulburări de alimentație, în timp ce bărbații au un risc mai mare de a dezvolta probleme legate de abuzul de substanțe.
• Impactul asupra vieții sociale și profesionale: Femeile pot avea dificultăți mai mari în gestionarea relațiilor interpersonale și a responsabilităților de zi cu zi, în timp ce bărbații pot avea probleme mai mari în menținerea unui loc de muncă din cauza comportamentelor impulsive și agresive.

Deși tulburarea bipolară se manifestă printr-o gamă comună de simptome, există diferențe notabile în funcție de sex în ceea ce privește frecvența, intensitatea și impactul acestor simptome. Aceste diferențe subliniază importanța unei abordări personalizate în diagnosticarea și tratamentul tulburării bipolare.

Diagnosticarea bipolarității

Diagnosticarea tulburării bipolare este un proces complex care necesită o evaluare atentă și detaliată din partea unui profesionist în domeniul sănătății mintale. Datorită similitudinilor dintre simptomele tulburării bipolare și cele ale altor afecțiuni psihice, diagnosticarea corectă poate fi uneori dificilă. Aceasta implică o combinație de interviuri clinice, evaluări psihologice și istoricul medical al pacientului.

Interviul clinic și anamneza

Primul pas în diagnosticare este realizarea unui interviu clinic amănunțit, în care medicul psihiatru sau psihologul colectează informații despre simptomele actuale ale pacientului, durata și severitatea acestora, precum și despre orice episoade maniacale, hipomanice sau depresive anterioare. Este esențial să se exploreze și istoricul familial, având în vedere componenta genetică a tulburării bipolare. Anamneza detaliată ajută la identificarea oricăror alte afecțiuni medicale sau psihiatrice care ar putea influența sau mima simptomele tulburării bipolare.

Evaluările psihologice și instrumentele de diagnostic

Pe lângă interviul clinic, pot fi utilizate diverse teste psihologice și chestionare standardizate pentru a evalua starea mentală a pacientului și pentru a cuantifica simptomele specifice tulburării bipolare. Exemple de astfel de instrumente includ Scala de evaluare a depresiei Hamilton (HDRS) și Scala Young de evaluare a maniei (YMRS). Aceste evaluări pot oferi o imagine obiectivă asupra severității simptomelor și pot ajuta la diferențierea tulburării bipolare de alte tulburări de dispoziție.

Criteriile de diagnostic DSM-5

Diagnosticarea tulburării bipolare se bazează adesea pe criteriile stabilite în Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mentale (DSM-5). 

Conform DSM-5, pentru a fi diagnosticat cu tulburare bipolară de tip I, o persoană trebuie să fi experimentat cel puțin un episod maniacal, care poate fi precedat sau urmat de episoade hipomanice sau depresive majore. 

Tulburarea bipolară de tip II se caracterizează prin prezența unor episoade depresive majore și cel puțin un episod hipomanic, fără a exista episoade maniacale complete. Este important de notat că un episod maniacal se distinge printr-o dispoziție extrem de crescută sau iritabilă, însoțită de o activitate și energie excesive timp de cel puțin o săptămână, în timp ce un episod hipomanic are o durată mai scurtă și o intensitate mai redusă.

Evaluarea diferențială

Un aspect crucial al diagnosticării tulburării bipolare este evaluarea diferențială pentru a exclude alte afecțiuni care ar putea prezenta simptome similare, cum ar fi tulburările de personalitate, tulburările de anxietate, tulburările de spectru autist sau tulburările de abuz de substanțe. De asemenea, este necesar să se ia în considerare și factorii medicali care ar putea influența simptomele, cum ar fi afecțiunile tiroidiene sau efectele secundare ale unor medicamente.

Monitorizarea și ajustarea diagnostică

Diagnosticarea tulburării bipolare nu este un proces static și poate necesita monitorizare și ajustări periodice. Simptomele pot evolua în timp, iar răspunsul la tratament poate oferi indicii suplimentare despre natura exactă a tulburării. În unele cazuri, pot fi necesare reevaluări pentru a asigura acuratețea diagnosticului și eficacitatea intervențiilor terapeutice.

Este, de asemenea, un proces multidimensional care necesită o abordare integrată și colaborativă. O evaluare precisă și completă este esențială pentru a asigura un plan de tratament adecvat și pentru a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor afectate de această tulburare.

Opțiuni de tratament pentru tulburarea bipolară

Tratamentul tulburării bipolare implică o combinație de medicamente, terapie psihologică și intervenții alternative pentru a gestiona simptomele și a preveni recidivele. Este important ca tratamentul să fie individualizat, adaptat nevoilor specifice ale fiecărui pacient.

Medicamente

1. Stabilizatori de dispoziție: Acestea sunt utilizate pentru a preveni episoadele maniacale și depresive. 
2. Anticonvulsivante: Sunt adesea folosite ca stabilizatori de dispoziție, având un efect benefic în prevenirea episoadelor de manie și depresie.
3. Antipsihotice: Sunt folosite pentru a trata episoadele maniacale severe și pentru a stabiliza dispoziția.
4. Antidepresive: În combinație cu stabilizatorii de dispoziție, antidepresivele pot fi utilizate pentru a trata episoadele depresive, deși utilizarea lor necesită precauție pentru a evita declanșarea unui episod maniacal.

Terapie psihologică

1. Terapia cognitiv-comportamentală (CBT): Aceasta ajută pacienții să identifice și să schimbe tiparele de gândire negative și comportamentele care contribuie la simptomele lor.
2. Terapia interpersonală și de ritm social (IPSRT): Aceasta se concentrează pe stabilizarea rutinei zilnice și a ritmurilor circadiene pentru a preveni schimbările de dispoziție.
3. Terapia de familie: Implicarea membrilor familiei în tratament ajută la educarea acestora despre tulburarea bipolară și la îmbunătățirea comunicării și a suportului în cadrul familiei.

Intervenții alternative

1. Terapia prin neurofeedback: Neurofeedbackul este o tehnică non-invazivă care implică antrenarea creierului pentru a-și auto-regla activitatea. Pacientul este conectat la un aparat EEG care monitorizează activitatea cerebrală în timp real și oferă feedback vizual sau auditiv. Prin acest proces, se modifică modelele de activitate cerebrală asociate cu simptomele tulburării bipolare.
2. Terapia electroconvulsivă (ECT): În cazurile severe sau rezistente la tratament, ECT poate fi utilizată pentru a ameliora rapid simptomele. Aceasta implică aplicarea unor șocuri electrice controlate pentru a induce o scurtă criză convulsivă.
3. Stimularea magnetică transcraniană (TMS): TMS este o procedură non-invazivă care utilizează impulsuri magnetice pentru a stimula anumite regiuni ale creierului implicate în reglarea dispoziției.

Eficacitatea și modul de funcționare a neurofeedbackului

Neurofeedbackul a câștigat interes în tratarea tulburării bipolare datorită capacității sale de a modula activitatea cerebrală în mod direct. Studiile sugerează că neurofeedbackul poate fi eficient în reducerea simptomelor de depresie și manie prin antrenarea creierului să mențină modele mai stabile de activitate. Pacienții învață să-și autoregleze activitatea cerebrală prin intermediul feedback-ului în timp real, ceea ce duce la o reducere a fluctuațiilor de dispoziție.

Feedback-ul vizual sau auditiv este oferit în funcție de activitatea cerebrală a pacientului, permițându-i acestuia să observe și să ajusteze în mod conștient activitatea creierului. Prin repetiție, creierul învață să adopte și să mențină tipare de activitate cerebrală asociate cu o dispoziție stabilă.

Complicații asociate cu lipsa de tratament pentru bipolar

Lipsa tratamentului pentru tulburarea bipolară poate duce la o serie de complicații severe care afectează atât sănătatea mentală și fizică a persoanei, cât și relațiile interpersonale și funcționarea socială și profesională. Aceste complicații pot agrava progresiv starea de sănătate și pot duce la situații de risc crescut pentru viața individului.

Complicații psihologice și emoționale

1. Severitatea simptomelor: Fără tratament, episoadele de manie și depresie tind să devină mai frecvente și mai severe. Persoanele pot experimenta fluctuații extreme ale dispoziției, ceea ce poate duce la comportamente impulsive și decizii periculoase.
2. Riscul de suicid: Depresia profundă asociată cu tulburarea bipolară crește semnificativ riscul de suicid. Fără intervenție, persoanele pot dezvolta gânduri suicidare persistente și pot încerca să-și ia viața.

Complicații fizice

1. Probleme de sănătate: Persoanele cu tulburare bipolară netratată sunt mai predispuse la probleme de sănătate fizică, inclusiv boli cardiovasculare, obezitate și diabet. Comportamentele maniacale, cum ar fi lipsa de somn, consumul excesiv de alcool sau droguri, și alimentația nesănătoasă contribuie la aceste riscuri.
2. Accidente și răniri: Comportamentele riscante și impulsive în timpul episoadelor maniacale cresc riscul de accidente și răniri, atât pentru persoana afectată cât și pentru cei din jurul său.

Complicații sociale și profesionale

1. Probleme în relații: Tulburarea bipolară netratată poate duce la dificultăți majore în relațiile interpersonale. Fluctuațiile de dispoziție pot cauza conflicte frecvente cu membrii familiei, prietenii și colegii de muncă.
2. Performanță profesională redusă: Persoanele cu tulburare bipolară netratată pot întâmpina dificultăți în menținerea unui loc de muncă stabil. Episoadele de manie și depresie pot afecta capacitatea de a îndeplini sarcinile zilnice, ducând la performanță scăzută, absențe frecvente și pierderea locului de muncă.
3. Izolare socială: Din cauza dificultăților emoționale și comportamentale, persoanele afectate pot deveni izolate social, evitând interacțiunile sociale și pierzându-și rețeaua de suport.

Complicații legale și financiare

1. Probleme legale: Comportamentele impulsive și iresponsabile din timpul episoadelor maniacale pot duce la probleme legale, cum ar fi încălcări ale legii, arestări și procese judiciare.
2. Dificultăți financiare: Cheltuielile excesive și deciziile financiare nesăbuite pot duce la probleme economice serioase, inclusiv datorii mari și faliment.

Impactul pe termen lung

1. Progresia bolii: Lipsa tratamentului poate agrava progresiv tulburarea bipolară. Fiecare episod netratat poate face ca episoadele viitoare să fie mai severe și mai greu de tratat.
2. Calitatea vieții: Fără tratament, calitatea vieții persoanelor cu tulburare bipolară poate scădea dramatic. Sentimentul constant de instabilitate emoțională și dificultățile asociate pot duce la o viață plină de suferință și frustrare.

Gestionarea adecvată a acestei afecțiuni printr-un plan de tratament comprehensiv este esențială pentru a preveni aceste complicații și pentru a asigura o viață mai stabilă și sănătoasă.

Dacă te confrunți cu tulburare bipolară și îți dorești o abordare terapeutică inovatoare și eficientă, terapia neurofeedback plus ar putea fi soluția potrivită pentru tine. Această metodă unică combină tehnologia avansată a neurofeedback-ului cu terapii complementare pentru a obține cele mai bune și mai durabile rezultate. Antrenează-ți creierul pentru a gestiona mai eficient simptomele tulburării bipolare, câștigând controlul asupra vieții tale emoționale și sociale. Programează astăzi o convorbire telefonică gratuită cu un specialist pentru a începe călătoria ta către o viață mai echilibrată și mai fericită!

Referințe

• Bi, B., Che, D. and Bai, Y. (2022). Neural network of bipolar disorder: Toward integration of neuroimaging and neurocircuit-based treatment strategies. Translational psychiatry, [online] 12(1). doi:https://doi.org/10.1038/s41398-022-01917-x.‌