Tipuri de personalitate – teorii și caracteristici definitorii

Personalitatea este un construct complex care se referă la ansamblul caracteristicilor psihologice și comportamentale care definesc un individ. Aceasta se manifestă în modul în care o persoană gândește, simte și acționează, influențând astfel interacțiunile sociale și alegerile de viață. Literatura de specialitate a elaborat numeroase teorii pentru a descrie și clasifica aceste trăsături, fiecare dintre ele oferind o perspectivă unică asupra diversității umane. De la teoria tipurilor de personalitate a lui Carl Jung, care a stat la baza instrumentului Myers-Briggs, până la modelul celor cinci mari trăsături (Big Five), aceste cadre teoretice ne ajută să înțelegem complexitatea comportamentului uman.

Fiecare dintre aceste teorii subliniază importanța trăsăturilor individuale și a tipologiilor, oferind un instrument util pentru dezvoltarea personală și profesională. De exemplu, teoria Big Five, care identifică trăsăturile de deschidere, conștiinciozitate, extraversiune, agreabilitate și neuroticism, a fost validată prin studii empirice și este folosită pe scară largă în domeniul psihologiei. În contrast, abordările psihodinamice, cum ar fi cele propuse de Freud, pun accent pe influențele inconștiente și pe dezvoltarea timpurie a personalității. Aceste perspective variate ne permit să explorăm nu doar tipologia personalității, ci și modul în care acestea influențează percepția de sine și relațiile cu ceilalți.

Teoria Friedman-Roseman

Teoria Friedman-Rosenman, dezvoltată de cardiologii Meyer Friedman și Ray Rosenman în anii 1950, explorează legătura dintre tipurile de personalitate și riscul de boli cardiovasculare. Cei doi cercetători au observat că pacienții cu boli cardiace aveau adesea un anumit stil de comportament distinct, caracterizat prin competitivitate, nerăbdare și un nivel ridicat de stres. În urma studiilor lor, au definit două tipuri majore de personalitate: Tipul A și Tipul B, fiecare având trăsături specifice care influențează sănătatea fizică și mentală.

Personalitatea de Tip A este asociată cu indivizi care sunt foarte competitivi, ambițioși, orientați spre performanță și, adesea, foarte stresați. Acești oameni tind să fie nerăbdători, să vorbească repede și să fie agitați, având un simț pronunțat al urgenței și al nevoii de a finaliza sarcinile cât mai rapid. Această personalitate este, de asemenea, marcată de o tendință de ostilitate și iritabilitate. Studiile lui Friedman și Rosenman au arătat că persoanele cu personalitate de Tip A au un risc mai mare de a dezvolta boli cardiovasculare, cum ar fi infarctul miocardic, din cauza nivelului ridicat de stres și tensiune la care se supun constant.

Pe de altă parte, personalitatea de Tip B este caracterizată printr-o atitudine mai relaxată, lipsită de urgența specifică Tipului A. Persoanele de Tip B sunt mai puțin competitive, mai calme și mai puțin predispuse să reacționeze agresiv în situații de stres. Ele nu simt aceeași presiune de a atinge obiectivele rapid și, în general, nu experimentează niveluri la fel de mari de anxietate și frustrare. Această personalitate este asociată cu un risc semnificativ mai mic de boli cardiovasculare, datorită unui stil de viață mai echilibrat și capacității de a gestiona mai bine stresul.

Tipurile de personalitate dupa Carl Jung

Carl Jung, unul dintre cei mai influenți psihologi ai secolului XX, a elaborat o teorie a personalității care pune accent pe tipurile psihologice și modul în care oamenii își folosesc energia psihică pentru a interacționa cu lumea. Jung a fost interesat de modul în care individul percepe și judecă realitatea și a propus două dimensiuni fundamentale ale personalității: atitudinile (introversiunea și extraversiunea) și funcțiile psihologice (gândirea, simțirea, intuiția și senzația). Teoria sa a devenit baza pentru multe abordări ulterioare ale personalității, inclusiv celebrul test Myers-Briggs.

Jung a introdus ideea de introversiune și extraversiune ca două moduri fundamentale prin care indivizii își îndreaptă atenția și energia. Persoanele introvertite tind să fie mai rezervate, orientate către lumea lor interioară și preocupate de reflecția asupra gândurilor și sentimentelor proprii. Ele preferă activități solitare și au nevoie de timp de reîncărcare după interacțiunile sociale. Pe de altă parte, extravertiții sunt orientați spre lumea exterioară, căutând interacțiuni sociale și activități dinamice. Ei își extrag energia din compania celorlalți și se simt revitalizați în contexte sociale active.

În plus față de aceste două atitudini fundamentale, Jung a identificat patru funcții psihologice prin care oamenii percep și procesează informațiile din jurul lor: gândirea, simțirea, intuiția și senzația. Funcția de gândire se bazează pe logica și rațiunea, analizând informațiile într-un mod obiectiv pentru a lua decizii. Funcția de simțire implică evaluarea emoțională a experiențelor, punând accent pe valori și afecte. Funcția de senzație se bazează pe percepția concretă a realității prin simțuri, fiind preocupată de detalii și fapte observabile. În contrast, funcția de intuiție este legată de perceperea realității într-un mod mai abstract, bazându-se pe înțelegeri subiective și perspective de ansamblu.

Combinarea acestor atitudini și funcții duce la opt tipuri de personalitate distincte, fiecare având un mod unic de a interacționa cu lumea. De exemplu, un individ cu tipul de personalitate extravertit-gânditor va tinde să fie logic, obiectiv și orientat spre acțiune în mediul extern, în timp ce un introvertit-intuitiv va avea o abordare mai reflexivă și se va baza pe intuiții și înțelegeri profunde ale realității. Teoria tipurilor de personalitate a lui Carl Jung a influențat în mod semnificativ psihologia modernă și a oferit o înțelegere valoroasă a diversității umane în ceea ce privește modul în care indivizii percep și interacționează cu lumea din jur.

Tipuri de personalitate Myers-Briggs

Modelul Myers-Briggs Type Indicator (MBTI) este unul dintre cele mai cunoscute instrumente de evaluare a personalității, bazat pe teoriile lui Carl Jung. Acesta clasifică personalitățile în 16 tipuri distincte, fiecare definit printr-o combinație unică a patru dimensiuni: extravertit (E) vs. introvertit (I), senzație (S) vs. intuiție (N), gândire (T) vs. simțire (F) și judecată (J) vs. percepție (P). Fiecare dintre aceste tipuri are caracteristici și comportamente unice.

1. ISTJ (Inspectorul) – Persoanele ISTJ sunt organizate, practice și responsabile. Le place să respecte regulile și să urmeze tradițiile. Sunt foarte fiabile și tind să abordeze sarcinile cu un simț puternic al datoriei și al detaliului.
2. ISFJ (Protectorul) – ISFJ-urile sunt grijulii, loiale și au un puternic simț al responsabilității față de ceilalți. Le place să ajute și să sprijine oamenii din jurul lor și sunt orientați spre detalii și stabilitate.
3. INFJ (Consilierul) – INFJ-urile sunt idealiste și vizionare, căutând să înțeleagă sensul profund al vieții. Au o mare empatie și dorință de a ajuta, fiind adesea văzuți ca lideri inspirați sau consilieri sensibili.
4. INTJ (Arhitectul) – INTJ-urile sunt strategice, analitice și orientate spre viitor. Sunt gânditori independenți, capabili să planifice pe termen lung și să vadă soluții complexe la probleme.
5. ISTP (Meșteșugarul) – ISTP-urile sunt flexibile, practice și independente. Le place să înțeleagă cum funcționează lucrurile și să rezolve problemele prin acțiuni rapide și directe.
6. ISFP (Compozitorul) – ISFP-urile sunt spontane, sensibile și iubitoare de armonie. Ele apreciază frumusețea și creativitatea și preferă să trăiască momentul prezent în loc să planifice în detaliu.
7. INFP (Mediatorul) – INFP-urile sunt idealiste, empatice și orientate spre valori personale. Ele caută autenticitatea și doresc să facă o diferență în lume, concentrându-se adesea pe cauze umanitare sau creative.
8. INTP (Gânditorul) – INTP-urile sunt logice, curioase și preocupate de înțelegerea conceptelor abstracte. Le place să analizeze probleme complexe și să găsească soluții teoretice ingenioase.
9. ESTP (Promotorul) – ESTP-urile sunt energice, adaptabile și pragmatice. Le place acțiunea și aventura, fiind deseori atrase de activități dinamice și de rezolvarea rapidă a problemelor.
10. ESFP (Animatorul) – ESFP-urile sunt sociabile, expresive și spontane. Ele trăiesc pentru moment, iubind distracția și interacțiunile sociale, fiind adesea centrul atenției într-un grup.
11. ENFP (Campionul) – ENFP-urile sunt entuziaste, creative și pline de energie. Ele se bucură de explorarea posibilităților și de conectarea cu ceilalți, fiind deseori atrase de proiecte inovatoare și de relațiile umane.
12. ENTP (Inventatorul) – ENTP-urile sunt ingenioase, inovatoare și pline de resurse. Le place să exploreze idei noi și să provoace convențiile, fiind atrase de dezbateri și de rezolvarea problemelor.
13. ESTJ (Supervizorul) – ESTJ-urile sunt organizate, pragmatice și orientate spre rezultate. Ele respectă regulile și structura și sunt eficiente în organizarea și gestionarea sarcinilor și a oamenilor.
14. ESFJ (Îngrijitorul) – ESFJ-urile sunt grijulii, orientate spre relații și comunitate. Ele pun preț pe armonie și pe sprijinirea celorlalți, fiind implicate în activități sociale și de îngrijire.
15. ENFJ (Profesorul) – ENFJ-urile sunt carismatice, empatice și orientate spre dezvoltarea celorlalți. Ele tind să fie lideri naturali, motivați de dorința de a îmbunătăți viața celor din jur și de a crea un impact pozitiv.
16. ENTJ (Comandantul) – ENTJ-urile sunt lideri deciși, orientați spre acțiune și eficiență. Ele au o viziune strategică și sunt capabile să organizeze și să coordoneze proiecte complexe, fiind adesea atrase de poziții de conducere.

Fiecare tip MBTI oferă o înțelegere profundă a modului în care oamenii gândesc, simt și interacționează cu lumea, oferind astfel un cadru util pentru dezvoltarea personală și profesională.

Tipuri de personalitate după Hipocrate

Hipocrate, cunoscut drept părintele medicinei, a propus o teorie a personalității bazată pe echilibrul celor patru umori corporale: sângele, bila galbenă, bila neagră și flegma. Aceste umori au fost considerate responsabile pentru sănătatea fizică și psihică a individului, iar Hipocrate a asociat fiecare umor cu un anumit tip de temperament. Cele patru tipuri de personalitate identificate de Hipocrate sunt: sangvinic, coleric, melancolic și flegmatic.

Sangvinicul este caracterizat printr-o personalitate energică, veselă și optimistă. Persoanele cu acest tip de temperament tind să fie extrovertite, sociabile și entuziaste, având o natură plină de viață și iubind compania altora. Sangvinicii se adaptează rapid la schimbări și au o capacitate ridicată de a face față provocărilor. În teoria umorilor, acest temperament era asociat cu o predominanță a sângelui, ceea ce explică natura lor activă și exuberantă.

Colericul este definit printr-un temperament dominant, hotărât și impulsiv. Oamenii cu acest tip de personalitate sunt adesea ambițioși, competitivi și orientați spre atingerea obiectivelor. Colericii au o înclinație spre leadership, dar pot fi uneori iritabili și agresivi în fața obstacolelor. Acest tip de personalitate era legat de un exces de bilă galbenă, care, conform teoriei lui Hipocrate, contribuia la natura lor puternică și neînfricată.

Melancolicul este caracterizat printr-o personalitate introspectivă, sensibilă și analitică. Acești indivizi tind să fie mai rezervați, având o natură reflexivă și o înclinație spre a-și analiza gândurile și sentimentele. Melancolicii sunt adesea perfecționiști și creativi, dar pot avea o predispoziție spre tristețe și anxietate. Hipocrate a asociat acest temperament cu un exces de bilă neagră, ceea ce duce la o dispoziție contemplativă și, uneori, melancolică.

Flegmaticul este descris printr-o personalitate calmă, echilibrată și răbdătoare. Persoanele cu acest tip de temperament sunt pașnice, loiale și tolerante, evitând conflictele și preferând să mențină o atmosferă armonioasă în jurul lor. Flegmaticii tind să fie bine echilibrați din punct de vedere emoțional, dar pot părea uneori detașați sau lipsiți de energie. Hipocrate a asociat acest temperament cu o predominanță a flegmei, care conferă acestei personalități o natură stabilă și liniștită.

Alte teorii privind tipurile de personalitate

1. Teoriile psihodinamice: Acestea au fost inițiate de Sigmund Freud și se concentrează pe influențele inconștiente și pe experiențele din copilărie în formarea personalității. Freud a propus structura personalității formată din id, ego și superego, susținând că conflictele dintre acestea determină comportamentele și trăsăturile de personalitate. Ulterior, teoreticieni precum Carl Jung și Alfred Adler au adus contribuții semnificative, adăugând concepte precum arhetipurile (Jung) și complexele de inferioritate (Adler).
2. Teoriile umaniste: Psihologia umanistă, reprezentată de Abraham Maslow și Carl Rogers, pune accent pe potențialul uman și pe tendința individului de a se autorealiza. Maslow a dezvoltat piramida nevoilor, susținând că oamenii își pot atinge potențialul maxim odată ce nevoile de bază sunt împlinite. Carl Rogers a introdus conceptul de sine ideal și necesitatea congruenței între experiențele reale și percepția de sine pentru o personalitate sănătoasă.
3. Teoriile comportamentale: Aceste teorii se concentrează pe influențele mediului asupra comportamentului și dezvoltării personalității, considerând că personalitatea este modelată prin interacțiuni și învățare. Ivan Pavlov, John Watson și B.F. Skinner au susținut că toate comportamentele, inclusiv cele legate de personalitate, sunt rezultatul condiționării clasice (Pavlov), condiționării operante (Skinner) sau al învățării prin observație și recompensare. Astfel, personalitatea este văzută ca un produs al experiențelor și stimulilor externi.

Tulburările de personalitate

Tulburările de personalitate reprezintă un set de tipare de gândire, comportament și emoții dezadaptative care deviază semnificativ de la așteptările culturale și sociale ale individului. Aceste tulburări sunt considerate patologice deoarece afectează funcționarea zilnică a persoanei, relațiile interpersonale și adaptarea la mediu. Caracteristica principală a tulburărilor de personalitate este rigiditatea și constanța comportamentului problematic pe termen lung, ceea ce duce la suferință semnificativă sau disfuncționalitate în domenii importante ale vieții, cum ar fi munca, familia și viața socială.

În DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale, ediția a 5-a), tulburările de personalitate sunt clasificate în trei grupuri (clustere) bazate pe trăsături comune:

Clusterul A: Tulburări de personalitate excentrice sau bizare

1. Tulburarea de personalitate paranoidă – Persoanele cu această tulburare au o suspiciune profundă și nejustificată față de ceilalți, considerând că intențiile lor sunt răuvoitoare.
2. Tulburarea de personalitate schizoidă – Acești indivizi sunt detașați emoțional, preferând izolarea și având puțin interes pentru relații sociale sau activități emoționale.
3. Tulburarea de personalitate schizotipală – Caracterizată prin comportamente excentrice, gândire și credințe neobișnuite, precum și dificultăți în formarea relațiilor apropiate.

Clusterul B: Tulburări de personalitate dramatice, emoționale sau imprevizibile

1. Tulburarea de personalitate antisocială – Aceasta implică o ignorare constantă și exploatare a drepturilor altora, impulsivitate și lipsă de remușcări pentru comportamentele dăunătoare.
2. Tulburarea de personalitate borderline – Persoanele cu această tulburare experimentează instabilitate emoțională, relații intense și instabile, teama de abandon și comportamente autovătămătoare.
3. Tulburarea de personalitate histrionică – Se manifestă printr-o nevoie excesivă de atenție și validare, comportament dramatic și seducător, precum și emoții schimbătoare și superficiale.
4. Tulburarea de personalitate narcisică – Acești indivizi au o imagine de sine grandioasă, necesită admirație constantă și au puțină empatie pentru ceilalți, adesea exagerându-și realizările și așteptându-se să fie tratați ca fiind speciali.

Clusterul C: Tulburări de personalitate anxioase sau temătoare

1. Tulburarea de personalitate evitantă – Persoanele cu această tulburare evită interacțiunile sociale din cauza fricii extreme de respingere și judecată, având o stimă de sine scăzută.
2. Tulburarea de personalitate dependentă – Se caracterizează printr-o nevoie excesivă de a fi îngrijit și de a primi aprobarea altora, ducând la supunere și teama de a fi abandonat.
3. Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă – Implică o preocupare excesivă pentru ordine, perfecționism și control, adesea în detrimentul flexibilității și eficienței în viața de zi cu zi.

Aceste tulburări sunt cronice și influențează toate aspectele vieții unei persoane, necesitând adesea intervenții psihoterapeutice și, în unele cazuri, tratament farmacologic pentru a ajuta individul să funcționeze mai bine în societate.

Tratamentul prin neurofeedback în cazul tulburarilor de personalitate

Neurofeedback-ul este o tehnică de biofeedback care vizează îmbunătățirea funcționării creierului prin monitorizarea și ajustarea activității cerebrale în timp real. Folosind metode de imagistică, neurofeedback-ul măsoară undele cerebrale și oferă feedback vizual sau auditiv pentru a ajuta creierul să-și regleze activitatea neuronală. Scopul este de a optimiza funcțiile cerebrale și de a promova echilibrul între diferite tipuri de unde cerebrale în regiunile creierului care prezintă dezechilibre, contribuind astfel la îmbunătățirea stării de bine mentale și emoționale.

În cazul tulburărilor de personalitate, neurofeedback-ul poate oferi beneficii semnificative prin abordarea disfuncționalităților neurologice care contribuie la simptomele acestor tulburări. De exemplu, pentru tulburarea de personalitate borderline, neurofeedback-ul poate ajuta la reglarea fluctuațiilor emoționale intense și la îmbunătățirea stabilității emoționale prin antrenarea creierului să mențină un echilibru mai sănătos între activitățile neuronale. În tulburările de personalitate antisocială, unde activitatea cerebrală poate fi asociată cu impulsivitate și lipsă de empatie, neurofeedback-ul poate sprijini dezvoltarea unor modele de gândire mai adaptative și reducerea comportamentelor antisociale. Prin antrenamente repetate, neurofeedback-ul poate ajuta indivizii să dezvolte o autoreglare mai bună a emoțiilor și comportamentelor, contribuind la o funcționare socială mai adaptativă și la îmbunătățirea relațiilor interumane. Această abordare poate fi utilizată în combinație cu alte forme de terapie, oferind un suport suplimentar pentru gestionarea simptomelor și promovarea schimbărilor pozitive pe termen lung.

Dacă te confrunți cu o tulburare de personalitate și îți dorești o abordare inovatoare pentru a-ți îmbunătăți starea de bine, neurofeedback-ul poate fi soluția potrivită pentru tine. Contactează-ne astăzi pentru a explora cum această tehnică avansată poate ajuta la reglarea activității cerebrale și la sprijinirea procesului tău de vindecare.

Referințe:

• Liudmila Babaskina, Afanasyeva, N., Semyonkina, M., Myasnyankina, O. and Sushko, N. (2023). Effectiveness of Neurofeedback Training for Patients with Personality Disorders: A Systematic Review. Iranian Journal of Psychiatry. [online] doi:https://doi.org/10.18502/ijps.v18i3.13014.‌