OCD, în limba română tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC), este o tulburare psihică caracterizată de prezența unor gânduri obsesive și/sau comportamente compulsive, care pot fi extrem de dificil de controlat și pot afecta negativ funcționarea cotodiană. 

Obsesiile sunt gânduri, impulsuri sau imagini repetitive și involuntare, ce intră în mintea unei persoane și provoacă anxietate sau disconfort intens. Aceste gânduri sunt adesea iraționale sau ilogice, dar individul simte nevoia să le rezolve sau să le neutralizeze printr-un comportament compulsiv. 

Compulsiile reprezintă comportamente repetitive și ritualuri mentale pe care o persoană le efectuează ca răspuns la obsesiile lor. Acestea pot fi acțiuni fizice, cum ar fi spălarea excesivă a mâinilor sau verificarea constantă a ușii, sau ritualuri mentale, cum ar fi numărătoarea sau repetarea anumitor cuvinte.

TOC este una dintre cele mai cunoscute tulburări psihice ce poate avea un impact negativ semnificativ asupra calității vieții.

Cauze și factori de risc pentru TOC

Tulburarea obsesiv-compulsivă este rezultatul unei combinații complexe de factori genetici, neurobiologici, psihologici și de mediu. Iată o privire mai detaliată asupra cauzelor și factorilor de risc implicați în dezvoltarea acesteia:

• Factori genetici: Există dovezi care sugerează că există o predispoziție genetică pentru acestă tulburare. Persoanele care au membri ai familiei cu TOC sunt mai susceptibile să dezvolte și ele această tulburare, studiile genetice identificând anumite gene care par să fie implicate în apariția acesteia.
• Dezechilibre chimice în creier: Anumite substanțe chimice cerebrale, cum ar fi serotonina, endorfinele și dopamina, sunt implicate în reglarea stării de spirit și a comportamentului. Dezechilibrele între aceste substanțe chimice pot juca un rol în dezvoltarea TOC-ului (de exemplu, nivelele scăzute de serotonină au fost asociate cu simptomele cele mai frecvente ale tulburării obsesiv-compulsive.
• Anomalii în structura și funcționarea creierului: Imagistica cerebrală arată diferențe în activitatea și structura creierului la persoanele cu TOC. Anumite regiuni ale creierului, cum ar fi cortexul cingulat anterior și ganglionii bazali, pot fi implicate în manifestarea simptomelor specifice.
• Evenimente traumatice și stres: Experiențele traumatice sau evenimentele stresante pot declanșa sau agrava simptomele tulburării obsesiv-compulsive la anumite persoane. Traumele din copilărie, precum abuzul sau neglijarea, sau evenimente majore de viață, cum ar fi decesul unei persoane dragi sau pierderea locului de muncă, pot contribui la apariția acesteia.
• Factori de mediu: Anumiți factori de mediu, cum ar fi învățarea comportamentelor compulsive din partea membrilor familiei sau a altor modele din mediul social, pot influența dezvoltarea acestei tulburări psihice. De asemenea, stresul cronic sau expunerea la substanțe toxice în timpul dezvoltării fetale sau a copilăriei pot fi alți factori de risc.
• Factori de sociali: Factorii ce țin de mediu social, cum ar fi anumite evenimente de viață stresante, precum și modelele comportamentale observate în familie sau în mediul social, pot influența riscul de dezvoltare a diverselor tulburări psihice.
• Perfecționismul excesiv: Persoanele care au tendințe excesive spre perfecționism și care pun presiune mare asupra lor în ceea ce privește performanța și rezultatele pot fi mai susceptibile la TOC.
• Anumite condiții medicale și psihiatrice concomitente: Există unele condiții medicale și psihiatrice care pot fi asociate cu un risc crescut al acestei patologii,, cum ar fi tulburările de anxietate sau tulburările de alimentație.
• Abuzul de substanțe: Consumul excesiv de substanțe toxice sau psihoactive poate fi asociat cu un risc crescut de apariție a TOC-ului sau de a agrava simptomele existente.

În general, OCD-ul este considerat rezultatul unei interacțiuni complexe între factorii biologici, genetici, psihologici și de mediu. Este important să recunoaștem că nu există o singură cauză pentru aceasta, ci mai degrabă o combinație de factori care contribuie la apariția și evoluția acestei tulburări.

Simptomele tulburării obsesiv-compulsive

Simptomele tulburării obsesiv-compulsive pot fi împărțite în două categorii principale: obsesii și compulsii. Iată o analiză amănunțită a fiecărei categorii.

Obsesii

• Gânduri repetate și intruzive: Persoana experimentează gânduri, imagini sau impulsuri repetitive și incontrolabile, care intră în mintea lor fără voia lor. Aceste gânduri sunt adesea considerate iraționale sau nelogice, dar provoacă o anxietate intensă.
• Frică de contaminare sau de murdărie: Persoana se teme că este contaminată sau infectată cu germeni, bacterii sau substanțe periculoase. Această frică poate duce la comportamente excesive de spălare a mâinilor sau de curățare a obiectelor din jur.
• Perfecționism excesiv: Persoana simte nevoia să facă lucrurile într-un anumit mod sau să aibă anumite gânduri sau imagini în mintea lor perfecte și imposibil de realizat. Această obsesie cu perfecțiunea poate duce la o auto-critică severă și la o nesatisfacție constantă.
• Gânduri violente sau agresive: Persoana se confruntă cu gânduri sau imagini violente sau agresive, care contravin valorilor și convingerilor lor morale. Aceste gânduri pot fi îngrijorătoare și pot genera sentimente de vinovăție sau rușine.
• Necesitatea de simetrie sau ordine: Persoana simte o nevoie compulsivă de simetrie, ordine sau aliniere în obiectele din jurul lor. Orice abatere de la aceste standarde poate provoca anxietate și disconfort intens.

Compulsii:

• Spălare excesivă a mâinilor sau a altor obiecte: Persoana resimte nevoia de a-și spăla mâinile repetat și excesiv pentru a elimina orice contaminare sau germeni imaginari. Acest comportament poate duce la iritații ale pielii și la uscarea excesivă a mâinilor.
• Verificare constantă: Persoana simte nevoia de a verifica și re-verifica anumite lucruri, cum ar fi ușile încuiate sau aparatele de gaz, pentru a fi sigură că totul este în ordine. Acest comportament poate duce la o pierdere semnificativă de timp și poate afecta negativ viața de zi cu zi.
• Numărare repetată: Persoana efectuează acțiuni de numărare repetate sau alte ritualuri numerice pentru a reduce anxietatea sau pentru a preveni un eveniment negativ. De exemplu, pot număra de mai multe ori pașii sau pot verifica de mai multe ori dacă au făcut anumite lucruri.
• Ritualuri mentale: Persoana se angajează în ritualuri mentale, cum ar fi repetarea anumitor cuvinte sau rugăciuni în mintea lor, pentru a preveni sau a neutraliza gândurile obsesive. Aceste ritualuri pot deveni extrem de elaborate și pot ocupa mult timp din viața lor.
• Evitarea stimulilor declanșatori: Persoana încearcă să evite situațiile sau obiectele care declanșează obsesiile sau compulsiiile lor. Această evitare poate duce la restricționarea severă a activităților și la izolare socială.

Pe lângă obsesiile și compulsiiile caracteristice, această tulburare poate fi asociată cu o varietate de alte simptome. Printre acestea se numără anxietatea și frica excesivă, care pot fi prezente în mod constant sau pot fi declanșate de obsesiile recurente. Persoanele cu TOC pot experimenta, de asemenea, stres și neliniște intensă, care pot interfera cu capacitatea lor de a se concentra și de a funcționa în mod eficient în viața de zi cu zi. În plus există asocierea frecventă cu sentimente frecvente de vinovăție sau rușine legate de obsesiile lor, precum și cu tendințe de auto-critică excesivă. Aceste simptome adiționale pot contribui la suferința emoțională și la disconfortul general ale persoanei afectate.

Tratamentul adecvat, care poate include terapie cognitiv-comportamentală și/sau medicamente, poate ajuta la gestionarea simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții pacientului.

Diagnosticarea tulburării obsesiv-compulsive

Diagnosticarea tulburării obsesiv-compulsive implică o evaluare cuprinzătoare a simptomelor, a istoricului medical și a istoricului psihiatric al pacientului. Iată câteva modalități de diagnosticare, inclusiv metodele de imagistică și qEEG BrainMap:

• Interviul clinic: Interviul clinic implică o discuție detaliată între pacient și specialistul în sănătate mentală, precum un psihiatru sau un psihoterapeut. În timpul interviului, specialistul va explora simptomele raportate de pacient, inclusiv obsesiile și compulsiile lor, frecvența și intensitatea acestora, precum și impactul acestora asupra vieții de zi cu zi. De asemenea, se va investiga istoricul medical și psihiatric al pacientului, inclusiv orice evenimente traume sau factori de stres care ar putea contribui la apariția TOC-ului. Interviul clinic poate implica, de asemenea, utilizarea unor scale de evaluare standardizate pentru a evalua severitatea și tipurile de simptome. Scopul acestui interviu este de a obține o înțelegere cuprinzătoare a stării de sănătate mentală a pacientului și de a stabili un plan de tratament adecvat și personalizat pentru nevoile lor individuale.
• Evaluarea cu scale de screening: Există mai multe scale de screening și chestionare disponibile pentru evaluarea simptomelor TOC-ului, cum ar fi Inventarul Yale-Brown pentru Tulburarea Obsesiv-Compulsivă (Y-BOCS) și Scala de Autoevaluare a Tulburărilor Obsesiv-Compulsive (OCD-CA).
• Excluderea altor condiții medicale: Deoarece simptomele TOC-ului pot fi similare cu alte tulburări psihiatrice sau condiții medicale, este important să se excludă alte diagnosticuri potențiale prin evaluări medicale și teste de laborator.
• Imagistică cerebrală: Imagistica cerebrală, cum ar fi rezonanța magnetică (RMN) și tomografia computerizată (CT), poate fi utilizată pentru a examina structura și funcționarea creierului în cazul pacienților cu TOC. Aceste imagini pot oferi informații despre eventualele anomalii în anumite regiuni ale creierului..
• qEEG BrainMap: qEEG (cartografierea electroencefalografiei cantitative) poate fi utilizată pentru a evalua activitatea electrică a creierului și pentru a identifica modele anormale asociate cu TOC-ul. Această tehnică poate oferi informații detaliate despre funcționarea creierului și poate fi utilă în planificarea tratamentului individualizat.
• Colaborare multidisciplinară: Diagnosticul și managementul TOC-ului pot implica adesea o echipă multidisciplinară, inclusiv psihiatri, psihologi, neurologi și alți profesioniști medicali. Această abordare colaborativă poate asigura o evaluare cuprinzătoare și un plan de tratament adecvat pentru fiecare pacient.

Este important să se efectueze o evaluare completă și să se utilizeze o varietate de modalități de diagnosticare pentru a asigura un diagnostic precis și pentru a dezvolta un plan de tratament personalizat pentru fiecare pacient afectat.

Opțiuni de tratament pentru tulburarea obsesiv-compulsivă

Tratamentul pentru tulburarea obsesiv-compulsivă poate implica o varietate de opțiuni terapeutice, inclusiv terapie cognitiv-comportamentală (TCC), medicamente și terapie neurofeedback. Iată o prezentare detaliată a acestor opțiuni de tratament:

• Terapia cognitiv-comportamentală (TCC):

• • • Expoziție cu prevenție a răspunsului (ERP): ERP este un element central al TCC pentru TOC. Pacientul este expus intenționat la situații care declanșează obsesiile lor și este încurajat să nu recurgă la compulsiile lor obișnuite. Această expoziție graduală permite pacientului să învețe că temerile lor nu se materializează și să dezvolte strategii alternative de gestionare a anxietății.
    • Reformulare cognitivă: Această componentă a TCC implică explorarea și schimbarea gândurilor și convingerilor distorsionate care stau la baza obsesiilor și compulsiiilor. Prin identificarea și corectarea gândirii catastrofale sau neliniștite, pacientul poate învăța să interpreteze situațiile într-un mod mai realist și mai sănătos.

• Medicamente:

• • • Inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei (ISRS): Aceste medicamente sunt adesea prima linie de tratament pentru TOC. Ele acționează prin creșterea nivelurilor de serotonină în creier și pot ajuta la reducerea obsesiilor și compulsiiilor. 
    • Alți inhibitori ai recaptării serotoninei și noradrenalinei (IRSN): Unele persoane cu TOC pot beneficia de medicamente care acționează atât asupra serotoninei, cât și a noradrenalinei.
    • Antipsihotice atipice: În unele cazuri, antipsihoticele atipice pot fi prescrise împreună cu ISRS pentru a trata simptomele TOC-ului.

• Terapie neurofeedback:

• • • Terapia neurofeedback implică utilizarea unui dispozitiv de biofeedback pentru a monitoriza activitatea electrică a creierului (EEG) și pentru a oferi feedback în timp real pacientului. Scopul este de a ajuta pacientul să învețe să-și regleze activitatea cerebrală și să modifice modelele disfuncționale asociate cu acest tip de tulburare.
    • Terapia neurofeedback poate fi utilizată pentru a antrena pacientul să modifice activitatea în regiunile creierului asociate cu obsesiile și compulsiiile, cum ar fi cortexul cingulat anterior. 
• Terapie de grup sau terapie familială: Implicarea membrilor familiei sau participarea la grupuri de suport poate oferi sprijin suplimentar și învățare de la ceilalți care se confruntă cu aceeași tulburare.
• Terapie de expunere și ritual de prevenire (ERP) la domiciliu: Pacienții învață și aplică tehnicile de ERP acasă sub îndrumarea unui terapeut.
• Terapie de gestionare a stresului: Tehnici precum meditația, respirația profundă și relaxarea musculară progresivă pot ajuta la reducerea nivelului de anxietate asociat cu TOC-ul.
• Intervenție chirurgicală (chirurgia stereotactică): În cazuri rare și severe care nu răspund la alte tratamente, se poate lua în considerare intervenția chirurgicală pentru stimularea cerebrală adâncă (DBS).

Tulburarea obsesiv-compulsivă este o tulburare cronică care poate persista pe termen lung, dar tratamentul adecvat poate ajuta la gestionarea simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții. În ceea ce privește vindecarea completă, este important să înțelegem că TOC-ul poate fi gestionat eficient, iar simptomele pot fi reduse semnificativ, dar este posibil ca unele persoane să experimenteze recăderi în timpul vieții lor.

Complicații asociate cu lipsa de tratament a tulburării obsesiv-compulsive

Tulburarea obsesiv-compulsivă netratată poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții și sănătății generale a individului. Persoanele afectate pot experimenta:

• Disfuncții sociale și ocupationale: Obsesiile și compulsiile pot afecta capacitatea unei persoane de a funcționa în relații interpersonale și în mediul de lucru.
• Tulburări de sănătate mintală concomitente: Crește riscul de dezvoltare a altor tulburări psihiatrice, cum ar fi depresia sau tulburările de anxietate.
• Impact asupra stimei de sine și relațiilor interpersonale: Obsesiile și compulsiile pot duce la sentimente intense de rușine, vinovăție și izolare socială, afectând stima de sine și relațiile interpersonale.
• Risc crescut de suicid: În unele cazuri poate crește riscul de gânduri și comportamente suicidale.

De aceea, este esențial să cauți ajutor și tratament adecvat dacă te confrunți sau suspectezi că ai această tulburare. Cu ajutorul unui profesionist medical specializat și a unui plan de tratament personalizat, poți gestiona eficient simptomele și poți îmbunătăți calitatea vieții tale. Fiecare pacient este unic, iar un plan de tratament eficient poate implica o combinație personalizată de terapii. Este important ca pacientul să lucreze împreună cu un profesionist medical pentru a dezvolta un plan de tratament adecvat care să abordeze nevoile lor individuale și să le ofere cele mai bune șanse de recuperare.

Dacă ești interesat să explorezi terapia neurofeedback și modul în care poate ajuta la gestionarea obsesiilor și compulsiilor, consultă un specialist în acest domeniu programând o convorbire telefonică gratuită aici.

Referințe

• Rance, M., Zhao, Z., Zaboski, B., Kichuk, S.A., Romaker, E., Koller, W.N., Walsh, C., Harris-Starling, C., Wasylink, S., Adams, T., Gruner, P., Pittenger, C. and Hampson, M. (2023). Neurofeedback for obsessive compulsive disorder: A randomized, double-blind trial. Psychiatry research, [online] 328, pp.115458–115458. doi:https://doi.org/10.1016/j.psychres.2023.115458.
• Tanju Sürmeli and Ayben Ertem (2011). Obsessive Compulsive Disorder and the Efficacy of qEEG-Guided Neurofeedback Treatment: A Case Series. Clinical EEG and neuroscience, [online] 42(3), pp.195–201. doi:https://doi.org/10.1177/155005941104200310.‌‌