Ce este somatizarea?

Somatizarea reprezintă un fenomen complex în care stresul și emoțiile negative se manifestă prin simptome fizice sau senzații corporale, fără o cauză medicală clară. De la dureri de cap persistente și stomac deranjat la afecțiuni somatice severe, cum ar fi fibromialgia și sindromul de colon iritabil, aceste manifestări pot afecta calitatea vieții unei persoane și pot fi adesea dificil de diagnosticat și tratat.
De-a lungul istoriei, somatizarea a stârnit interesul cercetătorilor și al profesioniștilor din domeniul sănătății mintale și al medicinei, datorită complexității sale și a efectelor devastatoare pe care le poate avea asupra celor afectați. În continuare vom explora în profunzime conceptul de somatizare, manifestările sale, factorii care contribuie la apariția ei și modalitățile de diagnostic și tratament disponibile în prezent. De asemenea, ne vom concentra pe rolul major al terapiei Neurofeedback Plus în gestionarea și abordarea acestui fenomen, în speranța de a oferi o înțelegere mai profundă și soluții eficiente pentru cei afectați de somatizare.
Tulburările somatoforme reprezintă o clasă mai largă de tulburări mentale în care simptomele fizice persistă și provoacă suferință sau disconfort semnificativ, dar nu pot fi explicate complet de o condiție medicală cunoscută sau de efectele substanțelor. Aceste tulburări includ, printre altele, tulburarea somatică simptomatică, tulburarea de somatizare, tulburarea de anxietate legată de boală și tulburarea de durere somatoformă.

Tulburarea somatică simptomatică 

Se caracterizează prin simptome fizice persistente care cauzează suferință sau disconfort semnificativ și necesită îngrijire medicală, dar nu pot fi explicate complet de o condiție medicală cunoscută sau de efectele substanțelor.

Tulburarea de somatizare 

Este caracterizată prin prezența mai multor simptome fizice diverse și dureroase care persistă pe o perioadă îndelungată, fără o cauză medicală identificabilă. Aceste simptome provoacă suferință semnificativă sau disfuncționalitate socială și profesională.

Tulburarea de anxietate legată de boală

Aceasta implică preocupări intense legate de sănătate și frica excesivă de a avea sau de a dezvolta o boală gravă, chiar în absența unor simptome evidente sau în ciuda unor evaluări medicale care indică sănătatea fizică.

Tulburarea de durere somatoformă

 Este caracterizată prin durere persistentă și severă care nu poate fi explicată complet de o condiție medicală cunoscută sau de efectele substanțelor, iar durerea provoacă suferință semnificativă sau disfuncționalitate.

Cauze și factori de risc în tulburările somatoforme

Cauzele și factorii de risc în somatizare sunt adesea interconectați și pot varia în funcție de fiecare individ în parte. Unele dintre aceste cauze și factori de risc includ:

• Factori genetici și biologici: Există dovezi că tulburările somatoforme pot avea o componentă genetică sau biologică. Persoanele cu antecedente familiale de tulburări somatoforme sau de alte afecțiuni psihologice pot fi mai susceptibile să dezvolte astfel de tulburări.
• Experiențe traumatice anterioare: Traumele și stresul din copilărie sau din viața adultă, cum ar fi abuzul fizic, sexual sau emoțional, sau alte evenimente traumatice, precum pierderea unei persoane dragi sau accidentele grave.
• Modelul de comportament și comunicare: Persoanele care au fost învățate să își exprime emoțiile sau anxietatea prin simptome fizice pot fi mai susceptibile să dezvolte tulburări somatoforme. De exemplu, într-o familie în care expresia emoțională este descurajată sau ignorată, un individ ar putea învăța să își exprime emoțiile prin manifestări fizice.
• Factori psihologici și emoționali: Sunt adesea asociate cu anxietatea, depresia și alte tulburări de sănătate mintală. Persoanele care se confruntă cu stres cronic, conflicte interpersonale nerezolvate sau dificultăți în gestionarea emoțiilor pot fi mai vulnerabile la dezvoltarea tulburărilor somatoforme.
• Factori socioculturali: Anumite societăți sau culturi pot promova sau perpetua anumite credințe sau comportamente legate de sănătate și boală, ceea ce poate influența modul în care o persoană își exprimă sau își interpretează simptomele fizice. De exemplu, în unele culturi, simptomele fizice pot fi mai acceptate decât exprimarea emoțiilor sau anxietății.
• Experiențe medicale anterioare: Persoanele care au avut experiențe medicale traumatice sau negative în trecut, cum ar fi diagnosticări greșite sau tratamente ineficiente, pot dezvolta o sensibilitate crescută față de simptomele fizice și pot avea un risc mai mare de a dezvolta tulburări somatoforme.

Este important să subliniem că tulburările somatoforme sunt complexe și multifactoriale, iar fiecare caz poate fi influențat de o combinație unică de factori. Tratamentul și gestionarea acestor tulburări pot implica abordarea tuturor aspectelor biologice, psihologice și sociale ale individului pentru a îmbunătăți calitatea vieții și a reduce suferința asociată cu simptomele fizice.

Simptome comune asociate tulburărilor de somatizare

Simptomele asociate tulburărilor de somatizare pot varia în funcție de fiecare individ și de natura specifică a tulburării, dar există anumite simptome comune care sunt adesea întâlnite.
Simptomele psihice ale somatizării pot fi variate și pot include o gamă largă de simptome emoționale și cognitive care pot fi prezente împreună cu sau pot fi asociate cu simptomele fizice. Iată câteva dintre aceste simptome psihice comune:

• Anxietate: Anxietatea este un simptom psihic frecvent asociat cu somatizarea. Persoanele afectate pot experimenta o stare persistentă de neliniște, teamă sau îngrijorare excesivă, care poate fi dificil de controlat și poate afecta capacitatea de funcționare zilnică.
• Depresie: Depresia este o altă afecțiune psihică care poate fi asociată cu somatizarea. Persoanele afectate pot prezenta tristețe persistentă, lipsă de plăcere în activitățile obișnuite, pierdere a energiei și interesului, modificări ale somnului și apetitului, și alte simptome caracteristice depresiei.
• Tulburări de somn: Somatizarea poate afecta somnul, conducând la insomnie, treziri frecvente în timpul nopții, somn agitat sau alte tulburări de somn. Aceste probleme pot contribui la stresul și disconfortul emoțional asociat cu somatizarea.
• Disociere: Unele persoane afectate de somatizare pot experimenta episoade de disociere, în care se simt deconectate de sine sau de realitatea din jur. Acest lucru poate include sentimentul de a fi în afara corpului sau de a nu putea controla gândurile sau acțiunile proprii.
• Stres cronic: Stresul cronic poate fi un simptom psihic al somatizării și poate fi cauzat de anxietatea și neliniștea asociate cu simptomele fizice persistente sau recurente. Stresul cronic poate afecta sănătatea fizică și emoțională a individului și poate agrava simptomele somatice.
• Tulburări de alimentație: Unele persoane afectate de somatizare pot dezvolta tulburări de alimentație, cum ar fi bulimia sau anorexia, care pot fi legate de stresul și anxietatea asociate cu afecțiunea. Aceste tulburări de alimentație pot avea consecințe grave asupra sănătății fizice și mentale a individului.

Aceste simptome psihice pot fi prezente împreună cu simptomele fizice și pot contribui la complexitatea și severitatea afecțiunii. Tratamentul somatizării trebuie să abordeze atât aspectele fizice, cât și pe cele psihice ale afecțiunii, și poate implica terapie cognitiv-comportamentală, consiliere, terapie medicamentoasă, terapie neurofeedback, sau alte forme de intervenție în funcție de nevoile individuale ale pacientului.
Simptomele fizice comune includ:

• Dureri și senzații corporale: Persoanele afectate pot experimenta dureri difuze sau localizate în diferite părți ale corpului, cum ar fi migrene, dureri de cap, dureri de spate, dureri abdominale sau dureri musculare. Aceste dureri pot fi persistente sau recurente și pot varia în intensitate.
• Oboseală și epuizare: Se poate manifesta o oboseală persistentă și inexplicabilă, chiar și după odihnă adecvată sau somn suficient. Persoanele afectate pot simți lipsa de energie și pot avea dificultăți în desfășurarea activităților zilnice.
• Tulburări gastro-intestinale: Simptomele gastro-intestinale, cum ar fi durerile abdominale, balonarea, greața, vărsăturile, constipația sau diareea, sunt frecvente în tulburările de somatizare.
• Probleme respiratorii: Unele persoane pot prezenta dificultăți de respirație, senzație de sufocare sau alte probleme respiratorii fără o cauză medicală evidentă.
• Tulburări de somn: Pot apărea insomnii, treziri frecvente în timpul nopții sau alte tulburări de somn, care pot contribui la starea generală de oboseală și epuizare.
• Simptome neurologice: Unele tulburări de somatizare pot include simptome neurologice, cum ar fi amorțeala sau furnicăturile în membrele corpului similare cu cele prezente în cazul neuropatiei periferice, slăbiciunea musculară sau dificultăți de coordonare.
• Simptome cardiace: Persoanele afectate pot resimți senzații de bătăi rapide sau neregulate ale inimii, senzații de presiune sau disconfort în piept, fără o cauză cardiacă identificabilă.
• Simptome dermatologice: Pot apărea senzații de mâncărime, arsuri sau alte manifestări neplăcute la nivelul pielii, fără o cauză dermatologică evidentă.

Aceste simptome fizice pot provoca suferință semnificativă sau disfuncționalitate în viața de zi cu zi a individului, chiar dacă nu există o cauză medicală evidentă. Tratamentul tulburărilor de somatizare poate implica abordarea atât a aspectelor fizice, cât și a celor psihologice ale afecțiunii.

Diagnosticarea afecțiunilor somatoforme

Diagnosticarea afecțiunilor somatoforme implică de obicei o evaluare complexă care poate include mai mulți pași și modalități de investigare: 

• Evaluare medicală primară: Primul pas în diagnosticarea afecțiunilor somatoforme este de obicei o evaluare medicală completă efectuată de un medic sau de un specialist în domeniul sănătății. Această evaluare include adesea un istoric medical detaliat, o examinare fizică și, în unele cazuri, teste de laborator sau imagistice pentru a exclude orice cauze medicale posibile pentru simptomele fizice ale individului.
• Evaluare psihiatrică și psihologică: După ce cauzele medicale posibile sunt excluse sau tratate, următorul pas implică o evaluare psihiatrică și psihologică realizată de un psiholog sau psihiatru. Acesta poate implica o discuție detaliată despre istoricul medical al pacientului, simptomele actuale, nivelul de funcționare și factorii de stres din viața acestuia.
• Diagnostic diferențial: Medicul trebuie să efectueze un diagnostic diferențial pentru a exclude alte condiții medicale care ar putea produce simptome similare cu cele ale tulburărilor somatoforme. Acest lucru poate implica investigarea și evaluarea unor afecțiuni medicale precum bolile autoimune, infecțiile, tulburările endocrine sau tulburările neurologice.
• Criterii de diagnostic: Pentru a stabili un diagnostic de tulburare somatoformă specifică, medicul poate folosi criteriile diagnostice din Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale (DSM) sau alte instrumente de evaluare psihiatrică. Aceste criterii includ adesea prezența simptomelor fizice specifice, durata și frecvența lor, precum și absența unei cauze medicale cunoscute.
• Colaborare între specialiști: Diagnosticul și managementul afecțiunilor somatoforme pot implica adesea o echipă multidisciplinară de profesioniști din domeniul sănătății, cum ar fi medicii de familie, psihiatrii, psihologii, terapeuții fizici sau terapeuții ocupaționali. O colaborare strânsă între acești specialiști poate contribui la o evaluare și un tratament mai eficiente pentru pacient.

Diagnosticarea afecțiunilor somatoforme poate fi uneori dificilă și necesită o abordare comprehensivă și individualizată pentru fiecare pacient. De asemenea, este esențial ca diagnosticul să fie realizat în mod etic și să respecte nevoile și experiențele individuale ale pacientului.

Opțiuni de tratament în cazul somatizării

Tratamentul somatizării implică adesea o abordare multidisciplinară care să abordeze atât aspectele fizice, cât și cele psihologice ale afecțiunii. Iată câteva opțiuni de tratament uzuale:

1. Terapie cognitiv-comportamentală (TCC): TCC este o formă de terapie eficientă pentru tratarea somatizării. Aceasta se concentrează pe identificarea și schimbarea gândurilor și comportamentelor care pot contribui la manifestarea simptomelor fizice. TCC poate ajuta pacientul să înțeleagă și să gestioneze mai bine stresul, anxietatea și alte emoții care pot fi legate de simptomele fizice.
2. Terapie psihodinamică: Această formă de terapie se concentrează pe explorarea trecutului și a relațiilor interpersonale ale individului pentru a înțelege mai bine originea și semnificația simptomelor somatice. Terapia psihodinamică poate ajuta la identificarea și rezolvarea conflictelor interne și a altor factori psihologici care pot contribui la somatizare.
3. Terapie de relaxare și gestionare a stresului: Tehnicile de relaxare, cum ar fi respirația profundă, meditația sau yoga, pot fi utile în reducerea stresului și anxietății, ceea ce poate reduce intensitatea și frecvența simptomelor somatice.
4. Medicație: În unele cazuri, medicația poate fi utilizată pentru a trata simptomele asociate somatizării, cum ar fi anxietatea sau depresia. Antidepresivele și anxioliticele pot fi prescrise în funcție de nevoile individuale ale pacientului.
5. Terapie fizică: Pentru persoanele care experimentează dureri cronice sau alte simptome fizice, terapia fizică sau kinetoterapia poate fi benefică pentru îmbunătățirea funcției fizice și reducerea durerii.
6. Educație și consiliere: Informarea pacientului despre somatizare și despre modul în care stresul și alte factori psihologici pot influența simptomele fizice poate fi utilă în gestionarea afecțiunii. Consilierea și educația pot ajuta pacientul să înțeleagă mai bine afecțiunea și să își asume un rol activ în gestionarea simptomelor.
7. Suport social: Sprijinul din partea familiei, prietenilor sau grupurilor de suport poate juca un rol important în gestionarea somatizării. A avea pe cineva cu care să împărtășească experiențele și să primească sprijin emoțional poate ajuta pacientul să facă față mai bine afecțiunii.
8. Terapia Neurofeedback Plus: Neurofeedback-ul este o tehnică non-invazivă de biofeedback care implică monitorizarea activității cerebrale a unui individ și furnizarea de feedback în timp real pentru a-i învăța creierul să regleze această activitate într-un mod mai sănătos. În contextul somatizării, neurofeedback-ul poate fi util în mai multe moduri:

• Reducerea stresului și anxietății: Neurofeedback-ul poate ajuta la reducerea nivelurilor de stres și anxietate, care pot fi factori declanșatori sau exacerbatori pentru somatizare. Prin antrenarea creierului să regleze activitatea în zonele asociate cu răspunsurile la stres și anxietate, neurofeedback-ul poate ajuta la gestionarea acestor emoții și la reducerea simptomelor somatice asociate.
• Îmbunătățirea funcționării sistemului nervos autonom: Somatizarea poate fi asociată cu disfuncții în sistemul nervos autonom, care controlează funcțiile involuntare ale corpului, cum ar fi ritmul cardiac, respirația și digestia. Neurofeedback-ul poate ajuta la reglarea acestor funcții fiziologice, contribuind astfel la reducerea simptomelor somatice.
• Creșterea conștientizării corpului: Neurofeedback-ul poate spori conștientizarea și conectivitatea între creier și corp, ajutând individul să devină mai conștient de senzațiile și reacțiile corpului său. Aceasta poate ajuta la înțelegerea mai profundă a legăturii dintre stresul emoțional și manifestările fizice asociate cu somatizarea.
• Reglarea emoțiilor și a reactivității emoționale: Neurofeedback-ul poate antrena creierul să regleze mai eficient răspunsurile emoționale exagerate sau disfuncționale, care pot contribui la simptomele somatice. Prin îmbunătățirea capacității de reglare a emoțiilor, neurofeedback-ul poate ajuta la reducerea manifestărilor somatice asociate cu somatizarea.

Este important să subliniem că tratamentul somatizării trebuie să fie individualizat și adaptat nevoilor și experiențelor fiecărui pacient. O abordare integrată care să abordeze atât aspectele fizice, cât și cele psihologice ale afecțiunii poate fi cea mai eficientă în gestionarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții pacientului.

Complicații asociate cu somatizarea 

Somatizarea poate avea numeroase complicații care afectează atât sănătatea fizică, cât și bunăstarea mentală și socială a individului. Iată câteva complicații comune asociate:

• Probleme de sănătate fizică neabordate: Unul dintre riscurile majore asociate cu somatizarea este posibilitatea ca simptomele fizice să fie semne ale unei afecțiuni medicale subiacente care nu a fost identificată sau tratată corespunzător din cauza concentrării pe aspectele psihologice ale afecțiunii.
• Utilizarea excesivă a serviciilor de sănătate: Persoanele afectate de somatizare pot căuta frecvent îngrijire medicală și pot face numeroase teste și proceduri medicale inutile în încercarea de a găsi o cauză pentru simptomele lor fizice. Aceasta poate duce la costuri financiare ridicate și la utilizarea excesivă a resurselor medicale.
• Dificultăți în relațiile interpersonale: Simptomele somatice pot afecta relațiile interpersonale ale individului, deoarece acestea pot fi greu de înțeles sau de acceptat de către cei din jur. Aceasta poate duce la izolare socială, singurătate și stigmatizare.
• Tulburări de sănătate mintală asociate: Somatizarea este adesea asociată cu tulburări de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea și depresia. Simptomele somatice pot agrava aceste tulburări sau pot fi exacerbate de ele, creând un cerc vicios de suferință emoțională și fizică.
• Dificultăți în funcționarea zilnică: Simptomele somatice pot afecta capacitatea individului de a funcționa normal în viața de zi cu zi. Acestea pot interfera cu muncă, școală, activități sociale și alte aspecte ale vieții cotidiene, reducând astfel calitatea vieții și provocând disconfort sau suferință.
• Dependență de medicamente: În încercarea de a gestiona simptomele somatice, unele persoane pot recurge la utilizarea excesivă sau abuzul de medicamente, cum ar fi analgezicele sau alte medicamente prescrise sau de auto-medicamentare. Acest lucru poate duce la dependență de substanțe și la alte complicații de sănătate.

Este esențial să se acorde atenție atât aspectelor fizice, cât și celor psihologice ale somatizării și să se ofere un tratament adecvat și integrat care să abordeze nevoile individuale ale fiecărui pacient. O abordare multidisciplinară, care implică colaborarea între medici, psihologi și alți profesioniști din domeniul sănătății, poate fi esențială pentru gestionarea eficientă a somatizării și prevenirea complicațiilor asociate.

Somatizarea la copii

Somatizarea la copii poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării lor sănătoase și a calității vieții lor. Este important să ne concentrăm pe acest aspect și să identificăm modalități de a îmbunătăți gestionarea și tratarea acestei afecțiuni în rândul copiilor. Copiii care se confruntă cu somatizarea pot experimenta disconfort fizic, anxietate și alte tulburări de sănătate mintală care pot afecta bunăstarea lor generală. Prin gestionarea adecvată a somatizării, putem ajuta la îmbunătățirea sănătății lor fizice și emoționale.
Simptomele somatice pot afecta capacitatea copiilor de a se concentra în școală și de a interacționa pozitiv cu colegii lor și cu alte persoane din mediul lor social. Prin tratarea somatizării, putem contribui la îmbunătățirea performanței școlare și a relațiilor interpersonale ale copiilor.
Copiii care învață să gestioneze emoțiile și stresul într-un mod sănătos și eficient sunt mai susceptibili să dezvolte abilități de adaptare și reziliență pe termen lung. Prin abordarea somatizării la copii într-un mod care promovează strategii de gestionare a stresului și a anxietății, putem contribui la dezvoltarea lor sănătoasă și la formarea unor mecanisme de adaptare eficiente.
Cum putem îmbunătăți gestionarea somatizării la copii:

• Educarea și conștientizarea: Este important să educăm copiii și părinții lor despre somatizare și să le explicăm modul în care stresul și emoțiile pot afecta sănătatea fizică și emoțională. Dezvoltarea unei înțelegeri mai profunde a afecțiunii poate ajuta la reducerea fricii și a stigmatului asociate cu aceasta.
• Promovarea unui mediu familial de sprijin: Crearea unui mediu familial sigur și de sprijin este esențială pentru gestionarea somatizării la copii. Părinții pot fi sprijinitori și empatici față de simptomele copiilor lor și pot promova un dialog deschis și comunicarea eficientă în familie.
• Consiliere și terapie: Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) sau alte forme de terapie cu ar fi neurofeedback-ul pot fi utile în învățarea copiilor strategii eficiente de gestionare a stresului și a anxietății. Un terapeut sau consilier specializat poate ajuta copiii să identifice și să schimbe gândurile și comportamentele care pot contribui la somatizare.
• Promovarea unui stil de viață sănătos: Un stil de viață sănătos, care include o alimentație echilibrată, exerciții fizice regulate și suficient somn, poate contribui la reducerea simptomelor somatice și la îmbunătățirea sănătății fizice și emoționale a copiilor.
• Implicarea școlii și a comunității: Școlile și alte instituții din comunitate pot juca un rol important în sprijinirea copiilor care se confruntă cu somatizarea. Promovarea unui mediu școlar pozitiv și oferirea de resurse și sprijin pentru copii și părinți pot contribui la gestionarea eficientă a afecțiunii.
• Terapia Neurofeedback Plus: terapia neurofeedback plus poate fi potrivită și benefică pentru copii, fiind adaptată nevoilor și particularităților fiecărui copil. 

Prin abordarea somatizării la copii într-un mod comprehensiv și colaborativ, putem ajuta la promovarea unei dezvoltări sănătoase și la îmbunătățirea calității vieții acestora.

Prevenția tulburărilor de somatizare 

Prevenția tulburărilor de somatizare implică adoptarea unor strategii și abordări care să reducă riscul apariției acestor afecțiuni sau să diminueze severitatea și impactul lor asupra indivizilor. Iată câteva modalități prin care putem contribui la prevenirea acestora:

1. Promovarea sănătății mentale: Îmbunătățirea sănătății mentale poate juca un rol crucial în prevenirea somatizării. Aceasta poate include gestionarea stresului, dezvoltarea abilităților de gestionare a emoțiilor și gândurilor negative, precum și încurajarea unei atitudini pozitive față de viață.
2. Educație și conștientizare: Educația despre somatizare și despre modul în care stresul și factorii emoționali pot influența sănătatea fizică poate ajuta la prevenirea apariției tulburărilor de somatizare. Promovarea conștientizării și înțelegerii acestei afecțiuni poate reduce stigma asociată și poate încuraja căutarea de ajutor când este necesar.
3. Promovarea unui stil de viață sănătos: Adoptarea unui stil de viață sănătos, care include o alimentație echilibrată, exerciții fizice regulate, somn adecvat și gestionarea eficientă a stresului, poate contribui la reducerea riscului de somatizare. Este important să încurajăm comportamentele sănătoase încă din copilărie și să promovăm obiceiurile de viață sănătoase în rândul tuturor membrilor comunității.
4. Promovarea relațiilor sociale sănătoase: Sprijinul social și relațiile interpersonale pozitive pot juca un rol important în prevenirea somatizării. Promovarea legăturilor sociale sănătoase și încurajarea comunicării deschise și a relațiilor de sprijin pot contribui la gestionarea stresului și a altor factori emoționali care pot fi legați de somatizare.
5. Identificarea și gestionarea precoce a factorilor de stres: Identificarea și gestionarea precoce a factorilor de stres și a altor factori emoționali pot ajuta la prevenirea apariției tulburărilor de somatizare. De exemplu, terapia cognitiv-comportamentală sau alte forme de consiliere pot fi utile în învățarea abilităților de gestionare a stresului și a anxietății.
6. Promovarea comunicării deschise și a căutării de ajutor: Încurajarea comunicării deschise și a căutării de ajutor atunci când este nevoie poate contribui la prevenirea agravării simptomelor somatice și la gestionarea eficientă a afecțiunii. Este important să încurajăm o cultură a deschiderii și sprijinului în comunitatea noastră.

Prin adoptarea acestor strategii și abordări preventive, putem contribui la reducerea riscului de apariție a tulburărilor de somatizare și la promovarea unei sănătăți fizice și mentale optime în rândul populației. Este esențial să abordăm somatizarea și sănătatea mintală în general într-un mod integrat și colaborativ, implicând atât indivizii, cât și comunitățile, instituțiile de sănătate și factorii de decizie.
Referințe:

• Nanke, A. and Rief, W. (2003). Biofeedback-based interventions in somatoform disorders: a randomized controlled trial. Acta neuropsychiatrica, [online] 15(4), pp.249–256. doi:https://doi.org/10.1034/j.1601-5215.2003.00028.x.
• ‌Schmidt, K., Drazena Barac-Dammeyer, Kowalski, A., Per Teigelack, Pfeiffer, C., Robitzsch, A., Dörrie, N., Skoda, E.-M., Bäuerle, A., Fink, M. and Teufel, M. (2023). Implementing biofeedback treatment in a psychosomatic-psychotherapeutic inpatient unit: a mixed methods evaluation of acceptance, satisfaction, and feasibility. Frontiers in psychiatry, [online] 14. doi:https://doi.org/10.3389/fpsyt.2023.1140880.