Anxietatea – ce este, cauze, tipuri, simptome, diagnostic și tratament

Ce este anxietatea?

Anxietatea este definită ca o reacție emoțională puternică caracterizată prin sentimente de neliniște, frică și îngrijorare; anxietatea poate varia de la stări tranzitorii de neliniște până la tulburări psihologice severe care afectează calitatea vieții individului. Aceasta este una dintre cele mai omniprezente și complexe tulburări mentale care afectează milioane de oameni din întreaga lume. 

Istoria anxietății este una complexă și începe încă din cele mai vechi timpuri, dar termenul modern „anxietate” și înțelegerea sa ca o tulburare distinctă au evoluat în mod treptat de-a lungul secolelor. 

Conceptul de anxietate poate fi urmărit până în antichitate, unde gânditorii precum Hipocrate și Galenus discutau despre simptome precum neliniștea și frica. În acele vremuri, anxietatea era adesea asociată cu dezechilibrele umorale și cu tulburările fizice. În timpul Renașterii și în epoca modernă timpurie, anxietatea a început să fie mai bine înțeleasă dintr-o perspectivă medicală. S-au făcut primele încercări de clasificare și diagnosticare a tulburărilor mintale, dar termenul „anxietate” încă nu era folosit în sensul său modern.

Începutul secolului al XIX-lea a adus o mai mare atenție asupra anxietății ca fenomen clinic distinct. Psihiatrii precum Philippe Pinel și Jean-Étienne Esquirol au contribuit la o mai bună înțelegere a tulburărilor mintale, inclusiv a anxietății. În timpul secolului al XX-lea, odată cu dezvoltarea psihanalizei și a psihologiei moderne, anxietatea a devenit un subiect de studiu mai profund. S-a pus un accent mai mare pe cauzele și tratamentul acesteia, iar termenul „anxietate” a devenit tot mai răspândit în literatura medicală și psihologică.

Anxietatea a fost inclusă oficial în sistemul de clasificare a tulburărilor mentale în urma publicării Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM) în diferitele sale ediții. În DSM-III (publicat în 1980), tulburările de anxietate au fost clasificate și definite în mod specific, stabilindu-se criterii de diagnosticare mai precise.

Tipuri de anxietate

Conform Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, ediția a cincea (DSM-5), publicat de Asociația Americană de Psihiatrie, anxietatea este clasificată în mai multe tulburări distincte, fiecare având criterii specifice de diagnosticare. Vom explora, în continuare, criteriile de diagnosticare pentru fiecare tip de tulburare de anxietate în parte:

Tulburarea de anxietate generalizată (TAG):

• O perioadă de cel puțin șase luni de anxietate excesivă și neliniște, care sunt dificil de controlat.
• Persoana experimentează trei sau mai multe dintre următoarele simptome: agitație, oboseală, dificultate de concentrare, iritabilitate, tensiune musculară sau probleme de somn.
• Anxietatea și simptomele asociate cauzează o suferință semnificativă sau dificultăți în viața de zi cu zi.

Tulburarea de panică:

• Prezența unor atacuri de panică neașteptate și repetate, însoțite de o teamă intensă de a mai experimenta astfel de atacuri.
• Cel puțin patru simptome din următoarea listă: palpitații, transpirații, tremur, senzație de sufocare, dureri în piept, amețeli, frică de pierderea controlului sau a morții etc.
• Atacurile de panică și preocuparea pentru acestea provoacă schimbări comportamentale semnificative.

Tulburarea de anxietate socială:

• O frică intensă și persistentă legată de situațiile sociale sau performanță în care persoana se teme să fie judecată, umilită sau evaluată negativ.
• Experiența de anxietate este legată de mai multe tipuri de situații sociale și de performanță.
• Anxietatea socială este persistentă și cauzează suferință semnificativă sau afectează funcționarea socială sau profesională.

Tulburarea de anxietate de separare:

• O anxietate excesivă și inadecvată legată de separarea de o persoană de atașament sau de locurile familiare, care depășește nivelul de dezvoltare al copilului.
• Anxietatea este persistentă și persistentă, și poate fi exprimată prin frică de pierdere, teama de a fi singur, neliniște excesivă înainte de separare sau refuzul de a merge la școală sau de a pleca de acasă.

Cauze și factori de risc pentru anxietate

Anxietatea poate fi rezultatul unei combinații complexe de factori, incluzând predispoziții genetice, experiențe de viață, stres și factori de mediu. Iată o listă a cauzelor și factorilor de risc pentru anxietate:

• Predispoziție genetică: Există o componentă genetică în dezvoltarea anxietății. Persoanele care au membri ai familiei cu tulburări de anxietate sunt mai predispuse să dezvolte și ele aceste tulburări.
• Dezechilibre chimice în creier: Anumite substanțe chimice cerebrale, cum ar fi serotonină și dopamină, pot juca un rol în reglarea stării de spirit și a anxietății. Dezechilibrele sau deficiențele acestor substanțe chimice pot contribui la apariția anxietății.
• Evenimente traumatice: Traumele fizice, emoționale sau psihologice din trecut, cum ar fi abuzul, neglijarea, pierderea unei persoane dragi sau alte experiențe traumatice, pot crește riscul de dezvoltare a tulburărilor de anxietate.
• Stresul cronic: Experiența unui stres semnificativ sau prelungit poate afecta funcționarea sistemului nervos și poate contribui la apariția anxietății. Situații precum presiunea la locul de muncă, probleme financiare sau tensiunile din relațiile interpersonale pot declanșa sau agrava anxietatea.
• Factori de mediu: Anumiți factori de mediu, precum expunerea la medii toxice sau periculoase, lipsa resurselor sau a unei vieți sociale active, sau schimbările rapide din viața cotidiană pot contribui la dezvoltarea anxietății.
• Stilul de viață și obiceiurile alimentare: Consumul excesiv de cofeină, nicotină sau alte substanțe stimulatoare poate agrava anxietatea. De asemenea, un stil de viață nesănătos, cu alimentație dezechilibrată, lipsa exercițiilor fizice și somnul insuficient pot afecta negativ starea de spirit și pot crește riscul de anxietate.
• Factori medicali: Anumite condiții medicale, cum ar fi hipertiroidismul, tulburările de inimă, tulburările hormonale sau alte probleme de sănătate, pot fi asociate cu simptome de anxietate.
• Abuzul de substanțe: Consumul excesiv sau abuzul de substanțe precum alcoolul, drogurile ilegale sau medicamentele prescrise poate fi legat de apariția sau agravarea tulburărilor de anxietate.

Este important să se înțeleagă că anxietatea poate fi influențată de o gamă largă de factori și că fiecare individ este unic în ceea ce privește experiențele și sensibilitățile lor. Tratamentul eficient al anxietății poate implica adesea o combinație de abordări, inclusiv terapie psihologică, medicație și schimbări în stilul de viață. De asemenea, căutarea sprijinului profesional este esențială pentru gestionarea eficientă a anxietății.

Simptomele anxietății

Anxietatea poate manifesta o gamă largă de simptome, care pot varia de la persoană la persoană și pot include simptome fizice, psihologice, manifestări afective și comportamente sociale. Iată o listă a unor simptome comune ale anxietății:

Simptome fizice:

• • Palpitatii sau bătăi rapide ale inimii
  • Respirație dificilă sau senzație de sufocare
  • Tensiune musculară sau tremurături
  • Transpirație excesivă sau senzație de căldură
  • Tulburări digestive, cum ar fi greața, diareea sau disconfortul abdominal
  • Durere de cap sau dureri corporale
  • Amorțeală sau furnicături în mâini și picioare

Simptome psihologice și cognitive:

• • Gândire împrăștiată sau dificultăți de concentrare
  • Neliniște excesivă și preocupare constantă
  • Teamă de pierdere a controlului sau de nebunie
  • Senzație de dezorientare sau dezechilibru
  • Anticiparea catastrofelor sau a evenimentelor negative
  • Dificultate în luarea deciziilor sau în rezolvarea problemelor
  • Tendința de a supraestima pericolele sau de a interpreta greșit situațiile

Simptome afective:

• • Teamă sau panică intensă
  • Iritabilitate crescută sau nervozitate
  • Agitație sau senzație de neliniște
  • Sentimente de tristețe sau de disperare
  • Lipsa de control asupra emoțiilor
  • Sensibilitate crescută la stres și la situații tensionate

Simptome sociale:

• • Izolare sau evitare a interacțiunilor sociale
  • Teamă de judecată, critică sau de respingere socială
  • Dificultate în comunicare sau în exprimarea sentimentelor
  • Reducerea activităților sociale sau recreative obișnuite
  • Impact negativ asupra relațiilor interpersonale sau profesionale

Este important să subliniem că fiecare persoană poate experimenta simptome de anxietate într-un mod unic și că gravitatea și frecvența acestor simptome pot varia în funcție de factori precum tipul de anxietate, nivelul de stres și resursele individuale de gestionare a acestuia. Dacă experimentați simptome de anxietate care vă afectează calitatea vieții, este recomandat să căutați ajutor profesional pentru evaluare și tratament adecvat.

Diagnosticarea anxietății

Diagnosticarea anxietății implică de obicei evaluarea simptomelor și a istoricului medical al pacientului, precum și excluderea altor condiții medicale care ar putea provoca simptome similare. Diagnosticul de anxietate poate fi pus de către medici de familie, medici psihiatri, psihologi clinicieni, terapeuți licențiați sau alți profesioniști din domeniul sănătății mintale. Este important ca persoana care pune diagnosticul să aibă experiență și pregătire adecvată în evaluarea și tratamentul tulburărilor de anxietate. În continuare vom prezenta diferite metode utilizate în procesul de diagnosticare a tulburărilor de anxietate:

• Evaluare clinică: Procesul de diagnosticare implică, de obicei, o evaluare clinică completă, în care profesionistul medical va discuta cu pacientul despre simptomele sale, istoricul medical și orice factori de stres sau traume recente. Uneori, este utilă implicarea membrilor familiei sau a altor persoane apropiate pentru a oferi informații suplimentare despre comportamentul și simptomele individului.
• Interviuri clinice: Interviurile clinice structurate sau semistructurate sunt utilizate pentru a evalua simptomele și pentru a determina dacă criteriile pentru o anumită tulburare de anxietate sunt îndeplinite conform criteriilor din manualele de diagnostic, cum ar fi DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, Ediția a 5-a).
• Teste psihologice: Uneori, teste psihologice standardizate pot fi folosite ca parte a evaluării pentru a măsura nivelurile de anxietate și alte aspecte ale funcționării psihologice. Aceste teste pot include chestionare și scalarea simptomelor de anxietate, precum și evaluarea funcționării cognitive și emoționale.
• Excluderea altor condiții medicale: Este important să se excludă alte condiții medicale care ar putea provoca sau contribui la simptomele de anxietate, cum ar fi problemele de sănătate fizică, tulburările tiroidiene sau tulburările de somn. De obicei, se efectuează o evaluare medicală pentru a exclude orice cauze medicale ale simptomelor.

De asemenea, tehnici de imagistică cerebrală pot fi utilizate pentru a investiga activitatea cerebrală și modificările asociate tulburărilor de anxietate. Iată câteva exemple de tehnici de imagistică utilizate în acest sens:

• BrainMap qEEG (Harta Creierului): Această metodă implică înregistrarea activității electrice a creierului utilizând electrozi plasați pe scalp. BrainMap qEEG oferă o analiză detaliată a acestor semnale electrice, furnizând informații despre funcționarea cerebrală în timp real. Această tehnică poate fi utilizată pentru a identifica modele caracteristice de activitate cerebrală asociate cu tulburările de anxietate și poate oferi date obiective pentru evaluarea și monitorizarea progresului în timpul tratamentului.
• Imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI): fMRI este o metodă de imagistică care măsoară schimbările în fluxul de sânge și oxigen din creier în timp ce o persoană efectuează sarcini cognitive sau emoționale. Studiile fMRI pot fi folosite pentru a identifica regiunile cerebrale implicate în răspunsurile anxietății și pentru a investiga modul în care aceste regiuni interacționează între ele.
• Tomografie cu emisie de pozitroni (PET): PET utilizează substanțe radioactive pentru a măsura activitatea metabolică în diferite părți ale creierului. Această tehnică poate fi folosită pentru a examina schimbările în activitatea chimică a creierului asociate cu tulburările de anxietate și pentru a identifica modificările în neurotransmițătorii și receptori specifici.
• Imagistică prin rezonanță magnetică structurală (sMRI): sMRI este utilizată pentru a obține imagini detaliate ale structurii anatomice a creierului. Studiile sMRI pot fi folosite pentru a examina volumul și forma diferitelor regiuni cerebrale și pentru a identifica anomalii structurale asociate cu tulburările de anxietate.
• Spectroscopie cu rezonanță magnetică (MRS): MRS este o tehnică care măsoară concentrațiile de substanțe chimice specifice în creier, cum ar fi neurotransmițătorii și metabolii. Această metodă poate fi folosită pentru a investiga modificările biochimice asociate cu tulburările de anxietate și pentru a evalua eficacitatea tratamentului farmacologic.

Aceste tehnici de imagistică pot oferi informații importante despre baza biologică a anxietății și pot contribui la dezvoltarea unor strategii de diagnostic și tratament mai precise și mai eficiente.

Complicații asociate cu tulburarile de anxietate

Tulburările de anxietate pot avea un impact semnificativ asupra sănătății fizice și cognitive a individului. Iată câteva dintre complicațiile pe care le pot prezenta persoanele afectate de aceste tulburări:

• Probleme de sănătate fizică: Anxietatea cronică poate contribui la o serie de probleme de sănătate fizică, inclusiv tensiune arterială crescută, tulburări gastrointestinale (cum ar fi sindromul de intestin iritabil), dureri cronice de cap și musculare, tulburări de somn (insomnie, somn agitat), suprimarea sistemului imunitar și creșterea riscului de afecțiuni cardiovasculare.
• Impactul asupra sistemului nervos central: Tulburările de anxietate pot afecta funcționarea sistemului nervos central și pot contribui la modificări în structura și funcționarea creierului. Aceste modificări pot afecta atenția, memoria, funcțiile executive și alte aspecte ale funcționării cognitive.
• Dificultăți de concentrare și învățare: Persoanele cu anxietate pot avea dificultăți în concentrare și învățare, ceea ce poate afecta performanța la școală sau la locul de muncă și poate duce la sentimente de frustrare și scădere a încrederii în sine.
• Scăderea calității vieții: Anxietatea cronică poate reduce calitatea vieții individului, afectând relațiile interpersonale, performanța la muncă sau în școală, participarea în activități sociale și alte aspecte ale vieții de zi cu zi.
• Depresie și alte tulburări mentale: Persoanele cu tulburări de anxietate sunt adesea predispuse la dezvoltarea depresiei și altor tulburări de sănătate mintală, iar aceste condiții comorbide pot agrava simptomele și pot face managementul anxietății mai dificil.
• Auto-medicație și dependență de substanțe: Anxietatea poate determina unele persoane să recurgă la auto-medicație sau la consumul de substanțe, cum ar fi alcoolul sau drogurile, pentru a face față simptomelor lor. Acest lucru poate duce la dependență și la complicații suplimentare de sănătate mintală și fizică.

Este important să se recunoască și să se trateze anxietatea pentru a preveni complicațiile fizice și cognitive pe termen lung și pentru a îmbunătăți calitatea vieții individului. Tratamentul poate implica terapie psihologică, medicație, tehnici de gestionare a stresului și schimbări în stilul de viață pentru a promova sănătatea mintală și fizică.

Optiuni de tratament pentru anxietate

Tratamentul pentru anxietate poate implica o varietate de abordări, care pot fi adaptate la nevoile individuale ale pacientului și la severitatea simptomelor. Iată o listă a opțiunilor de tratament, inclusiv terapia neurofeedback, și tipurile de tulburări anxioase la care se potrivesc cel mai bine:

• Terapie cognitiv-comportamentală (TCC): TCC este o formă de terapie psihologică care se concentrează pe identificarea și schimbarea gândurilor și comportamentelor anxioase, învățând tehnici de gestionare a anxietății și expunere progresivă la situații temute.

• • • Potrivită pentru: Tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea de panică, tulburarea de anxietate socială, fobii specifice.

• Medicație (antidepresive, anxiolitice): Medicamentele, cum ar fi inhibitorii de recaptare a serotonină (SSRI), inhibitorii de recaptare a serotonină-norepinefrină (SNRI), benzodiazepinele și altele, pot fi prescrise pentru a reduce simptomele anxietății și a îmbunătăți funcționarea zilnică.

• • • Potrivită pentru: Toate tipurile de tulburări de anxietate.

• Terapie prin expunere și reacție preventivă (ERP): ERP este o formă de terapie comportamentală care implică expunerea controlată la obiecte sau situații care provoacă anxietate, însoțită de învățarea de tehnici de gestionare a răspunsului anxios.

• • • Potrivită pentru: Tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea de panică, tulburarea de anxietate socială, tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC).

• Terapie de grup: Participarea la sesiuni de terapie de grup sau de suport poate oferi un mediu sigur și de sprijin pentru a împărtăși experiențele și strategiile de gestionare a anxietății cu alți oameni care trec prin aceleași dificultăți.

• • • Potrivită pentru: Toate tipurile de tulburări de anxietate.

• Terapia neurofeedback: Terapia neurofeedback este o formă de biofeedback care utilizează tehnologia pentru a monitoriza activitatea cerebrală și pentru a învăța persoana să controleze și să modifice această activitate prin recompensarea răspunsurilor pozitive ale creierului.

• • Potrivită pentru: Toate tipurile de tulburări de anxietate.

Prevenția tulburării de anxietate

Există anumite strategii și metode care pot reduce riscul apariției sau agravării acestor afecțiuni. Iată câteva metode de prevenție pentru tulburările de anxietate:

• Gestionarea stresului: Învățarea de tehnici eficiente de gestionare a stresului, cum ar fi respirația profundă, meditația sau exercițiile de relaxare progresivă a mușchilor, poate ajuta la reducerea nivelului general de anxietate și la prevenirea episoadelor de anxietate excesivă.
• Adoptarea unui stil de viață sănătos: Menținerea unui program regulat de somn, alimentația echilibrată, evitarea consumului excesiv de cofeină și alcool, precum și exercițiile fizice regulate pot contribui la menținerea unei stări de sănătate mintală și emoțională mai bune.
• Limitarea expunerii la stimulente anxioase: Evitarea sau limitarea expunerii la factori de stres și situații care pot provoca anxietate poate reduce riscul de declanșare a tulburărilor de anxietate. Acest lucru poate include evitarea anumitor substanțe sau medicamente care pot agrava anxietatea, precum și reducerea timpului petrecut în medii sau situații tensionate.
• Consiliere și terapie: Participarea la sesiuni de consiliere sau terapie poate ajuta la învățarea de strategii eficiente de gestionare a stresului și anxietății și la dezvoltarea abilităților de adaptare la situații dificile. Terapiile bazate pe cogniție sau comportament pot fi deosebit de utile în învățarea de tehnici de gândire și comportamente sănătoase.
• Monitorizarea și gestionarea emoțiilor: Învățarea să identifici și să gestionezi emoțiile negative într-un mod sănătos poate ajuta la prevenirea acumulării anxietății și la menținerea unui echilibru emoțional. Practicile de auto-reflecție, jurnalizarea emoțiilor și comunicarea deschisă cu cei apropiați pot fi utile în acest sens.
• Terapia neurofeedback: Terapia neurofeedback poate fi utilizată și în scopuri preventive, contribuind la îmbunătățirea funcționării cognitive și a reglării emoționale. Prin antrenamentul creierului pentru a regla activitatea cerebrală, terapia neurofeedback poate ajuta la prevenirea sau reducerea simptomelor anxietății înainte ca acestea să devină mai severe.

Este important să se sublinieze că prevenirea tulburărilor de anxietate implică adesea o abordare multidisciplinară și personalizată. Găsirea unui echilibru între diferitele metode și strategii de prevenire poate fi benefică pentru menținerea sănătății mintale și emoționale pe termen lung. Consultarea unui profesionist medical calificat poate oferi îndrumare și suport în dezvoltarea unui plan de prevenire adecvat pentru fiecare individ în parte.

Anxietatea rămâne una dintre cele mai prevalente și debilitante tulburări mentale din întreaga lume, având un impact semnificativ asupra sănătății fizice, emoționale și sociale a milioanelor de oameni. Deși există numeroase opțiuni de tratament disponibile, inclusiv terapie psihologică și medicamente, recunoașterea și integrarea unor abordări inovatoare și complementare, precum terapia neurofeedback, pot fi cheia pentru abordarea holistică și eficientă a anxietății.

Terapia neurofeedback reprezintă o metodă promițătoare care utilizează tehnologia pentru a antrena creierul să regleze activitatea cerebrală, contribuind la reducerea simptomelor anxietății și la îmbunătățirea funcționării cognitive și emoționale. Această metodă este una non-invazivă și lipsită de efectele secundare asociate cu tratamentul medicamentos. Deși medicația poate fi eficientă în gestionarea simptomelor anxietății, ea poate avea și unele efecte adverse asociate. Câteva posibile efecte adverse ale antianxioliticelor includ somnolența și oboseala, tulburări gastro-intestinale, cresterea sau scăderea apetitului, agitație sau insomnie și probleme de natură sexuală. 

Pentru a începe călătoria spre o viață mai echilibrată și mai sănătoasă, fără efecte adverse, faceți cunoștință cu terapia neurofeedback și programați o consultație telefonică gratuită cu un specialist.

De asemenea, puteți precomanda acum cartea „Neurofeedback Plus – Terapii Sinergice și Complementare pentru Vindecarea Anxietății” pentru a descoperi 9 povești transformatoare ale pacienților care și-au tratat tulburările de anxietate prin Neurofeedback Plus.

Referințe:

• Chen, C., Xiao, X., Abdelkader Nasreddine Belkacem, Lu, L., Wang, X., Yi, W., Li, P., Wang, C., Sha, S., Zhao, X. and Ming, D. (2021). Efficacy Evaluation of Neurofeedback-Based Anxiety Relief. Frontiers in Neuroscience, [online] 15. doi:https://doi.org/10.3389/fnins.2021.758068.
• ‌Banerjee, S. and Argáez, C. (2017). Neurofeedback and Biofeedback for Mood and Anxiety Disorders: A Review of Clinical Effectiveness and Guidelines. [online] Nih.gov. Available at: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK531603/ .