Se vede și pe Mihai că este mult mai liniștit, durerile sunt rare, doarme bine noaptea - se mai trezește uneori, dar nu mai plânge. Dimineața când se trezește este mai relaxat, iar când se mai întâmplă să se lovească dimineața este foarte puțin ca și timp și de cele mai multe ori nu îi dau de liniște sau durere. Este mult mult mai cooperant și răbdător, se chinuie să spună orice cuvânt, propoziție, fără să protesteze. Cu mâncarea tot blenduit acceptă, doar dulciurile și salatini biscuiți mestecă.
Înainte...horror. Se culca târziu noaptea, se trezea noaptea și plângea, avea dureri, cred. Dimineața când se trezea plângea și se lovea de durere, stres, iar în timpul zilei avea de asemenea dureri. Înainte nu era așa cooperant, era mult mai stresat când îi cererea cineva sa facă sau să zică ceva, spunea mai puține cuvinte, mai simple - o silabă, două, acum se leagă de orice cuvânt sau propoziție să spună, bineînțeles silabisit, la cerere (nu din propria inițiativă, din propria inițiativaă este doar mâncatul dulciurilor). Înainte nu era așa prezent ca acum, nu era așa receptiv, în special pe partea de repetat. Nu era asa iubăreț cum este acum - acum îmi ia mana să îl gâdil, să mă joc cu el. Înainte nu avea privirea pe care o are acum, pe stradă nu era prea interesat, acum se uită în toate direcțiile, studiază, nu mă mai lasă acum să îl țin de mână pe stradă.